ca iarna tu esti vara mea.

*Mi-ai şoptit ca în iarna care va veni, tu vei fi vara mea; si toamna ai plecat.*

"Aveam de gand sa nu mă bag, sa te las sa-ti scrii povestea, sa las lucrurile asa cum le vezi tu.Pentru ca eu am fost cea rea, cea nesăbuită, sau cum vrei tu sa-mi zici.Dar asta-i un roman-deja nu mai e doar problema noastră.Ai implicat prea mulţi oameni, totul a căpătat amploare, iar eu n-am de gand sa fiu personajul negativ.Nimic de zis, merit sa mă urasti, sa mă dispretuiesti, chiar sa fii crud cu mine.Dar asta e un drept doar al tău, pe care ti l-a dat faptul ca eu am greşit cu ceva fata de tine si nu poţi sa-l împarţi cu nimeni altcineva.Nu poţi sa le dai si altora dreptul asta."

Poate ca al meu corp s-a înţeles cu trupul tău, a fost o atracţie, dar sigur sufletele noastre nu au fost de acord cu ce se putea intampla.Înainte de a-ti castiga încrederea, vroiam sa lupt pentru ea, sa fiu nevoită sa-mi întrec condiţia.Eu nu îmi accept destinul, nu mă las pradă acestuia, vreau sa mi-l aleg, sa îl modelez fix cum îmi doresc.Am încercat sa iubesc, cu toata fiinţa mea, sa îl recastig si am devenit naivă.Îmi imaginam ca el nu poate fii altfel, decat cel pe care doar eu îl cunosc si am închis ochii.Acum ştiu ca este periculos sa iubeşti, dar eşti un las dacă nu faci asta măcar o data în viaţa cand eşti adolescent.Si, ca toţi adolescenţii cauţi ceva nou, nu eşti multumit de ceea ce ai.Orice senzatie vrei sa o cunoşti, dar sa nu vorbim despre adolescenţi.

Dragostea ti-o imaginezi ca si un drog, pe care ti l-ai ales, fără sa ai prea multe cunoştinţe,de la un magazin 'de vise'.Pentru începutai o senzatie ciudată, de parcă plutesti si totul este roz, este cum ai vrea tu sa fie, este roz,portocaliu,etc: euforie.Dai la o parte capricii sau alte priorităţi pentru a te simţi bine consumandu-ti drogul.Din nou si din nou, se termina, mai cumperi încă o doză, o supradoza si tot asa.Credeai ca nu poate deveni un viciu si ca poţi tine sub control, dar te-ai înşelat.Toţi din jurul tău îşi dau seama ca nu eşti tocmai ok, si se vad efectele.Nu mai ai bani pentru a-ti potoli 'pofta' devenită nevoie.Începi sa furi, sa te umilesti ,ca în final sa îţi bati joc.Prietenii te duc la dezintoxicare.După toata aceasta experienţa, îţi dai seama ca ai fost dispus sa faci orice.Dar cu 'drogul' cum ramane? El doar te-a ademenit si tu ai picat în plasa.Cam tarziu, nu crezi ?

Subconştientul tău făcea orice pentru libertate, pentru ca tu sa îţi dai seama ca exista o limita.Prietenii te întreabă ce iubeai la acel drog, pentru ca era clar ca pe langa nevoia de mai mult si mai mult, dependenţa exista si o oarecare plăcere..de care nu îţi dadeai seama.Răspunzi timid, umil si gandindu-te ca poate candva vei regreta:"Iubeam tot ce eu nu puteam fi.."

Aveai tot felul de stari, îţi ordona sa faci ceva, iar tu ascultai atent si faceai acel lucru ajungand la urmatoarea replica:"Sa nu te misti, sa te gandesti numai la mine, sa nu mă uiti la plecare!Vom reusi asa!"Si te-ai supus.

Ai alunecat din idee în idee.Te-a rugat sa ii gasesti un loc, sa nu o pierzi.



-Nu voi mai continua asa, nu mai am destula putere pentru a-mi confrunta destinul, PACE !

*Inspirat din realitate, DOAR inspirat !*



-femeia te omoara

Carne incalzita, suflet îngheţat de nepăsare..În ploaia rece ea îi fura o ultima privire.

Cand privirile celor doi s-au intersectat, un vanticel îi mişcă o suvita peste obraz.Cu grija, atent la fiecare mişcare pe care o face, îi da la o parte firele de par roşu.Dragostea celor doi a fost spălată de picăturile mari de ploaie.Nu îi merită privirea sau atenţia, nu îi merită nici toata iubirea pe care a purtat-o cu el atata timp.Si totuşi..trişează.Îl îmbăta cu parfumul ei.

Privirea ei se amesteca prin el.Ştie ca îl poate manipula foarte uşor.Un singur sentiment a rămas.Un sentiment care a nascut toata povestea lor si care a omorat-o.Sentiment pe care ea nu îl poate controla.În schimb, acest sentiment îi hrăneşte teama, frica ca nu îl va mai putea simţi vreodată.

În mintea lui toate amintirile se derulau, iar el dădea 'replay' din nou si din nou.O iubea.

  El o sărută brutal.Îi împinge trupul firav de zidul din fata casei ei.O obliga sa ramana a lui.

-Da-mi drumul dacă mă iubeşti.

-Îmi dai voie sa tin la tine ?!

 Băiatul îi apuca capul în mainile lui ,ţinînd-o încă lipită de perete.Ea îi arunca o privire jucăuşă soptindu-i:

"-Femeia...te omoară"

merry x-mas !:)

Crăciun fericit tuturor ![sau cat a mai rămas din el, ştii, toate trec repede]

Cititorule, sa ai parte de sărbători asa cum ti le doreşti tu si toate cele bune !

pui;

"Ştii..de ceva timp îmi petrec serile langa fereastra.Stand asa, singura, mă linistesc, sunt calmă..dar mereu singura.Nu mai exista un "el" pe care sa îl pot suna oricand spunînd-i cat de mult îmi lipseşte.Ele nu îşi mai dau niciun interes prieteniei care ne-a legat.Timpul trece..iar noi trecem odată cu el.

Acum puţini ani, cand aveam 10 ani îmi doream sa fiu o adolescentă.Vroiam sa fiu un adolescent rebel, nebun care îşi poate atinge orice ideal.Acum, lucrurile s-au mai schimbat.Nu stau prea bine cu logica, dar nu sunt la fel ca ceilalţi.Ştiu, nimeni nu este la fel..dar eu sunt prea diferită.Eu mă lupt zi de zi cu tot felul de păreri prosteşti.Tot timpul mi l-am oferit cititului sau teatrului.Poate ca este ceva rău în asta, nu mi se pare.Probabil ca fac parte din grupul acelor oameni care nu pot fi intelesi atat cat trăiesc.Mereu voi fi un copil.

O forţă, nu ştiu dacă îmi face rău sau mă cheamă spre fericire îmi ia minţile si se joace cu gandurile mele.Nu se plictiseste de mine.Toate gandurile mi le amestecă, toate trăirile mi le şterge cu o carpa si îmi toarnă zilnic cate puţin alcool în creier.Acea forţa mă teleghideaza.Mă face sa uit totul..dar eu nu vreau sa uit.Vreau sa adun din ce în ce mai multe amintiri pe care sa le pun cap la cap si sa îmi găsesc răspunsurile demult aşteptate.Sunt conştientă ca va mai dura ceva timp pană sa pot face asta, pană atunci nu mă subestima."

               -O voce groasă se auzi din spatele ei, pasi inceti se îndreaptă spre ea.A încremenit.-

-Se poate ca...acea forta sa fiu chiar eu ?

Ea a încetat sa mai respire.Palmele lui reci îi mangaie umerii obrajilor.O cuprinde în braţe.Îi arunca un zambet misterios.Braţele lui reci aluneca uşor spre şoldurile ei.Ea nu face nicio mişcare.Se lasă pradă lui.Este atat de fermecată de atingerile lui, incat îşi închide ochii si asculta fiecare bătaie a inimii .Îi priveşte mainile, iar tatuajul din dreptul degetelor îi atrage toate atenţia.Era o iniţială, si nu întîmplător, era chiar initiala ei.Nu ştie cum sa reacţioneze.Cunoaste parfumul celui care o vrajise.Era mirosul care o îmbăta în fiecare seara de vineri în care îl aştepta la porţile liceului.I se părea a fi imposibil ca sa mai poarte un altul acel parfum..era mult prea special.Felul cum degetele lui îi apasau brutal şoldurile îi era cunoscut.

Poate ca va continua, candva..

pui;

"În ultimul timp nu mă mai recunosc.În viaţa mea totul se întîmplă la fel ca si intr-o gara pustie:multe persoane vin, pleacă si din nou revin.Si tot asa.De fiecare data alt sentiment.Cu timpul m-am maturizat si am uitat sa fiu copil.Am uitat sa mă bucur din nimicuri, îmi bat joc de viaţa.Viaţa mea depinde de mine.Eu ştiu cel mai bine cum mi-o fac ca sa îmi fie bine, sau poate ca vreau sa îmi fie rău.În viaţa nu ai prieteni adevăraţi, prieteni stabili.Se schimba după anotimp toţi, inclusiv eu.Nu mă poate obliga nimeni sa fac ceva, eu decid ce trebuie sa fac.Am cerut mii de păreri, am primit si mai multe răspunsuri si cu toate astea nimic.De la un timp nu mai dorm.Maxim 5 ore.Oboseala m-a cuprins.Nu mai dau randament în nimic.Urăsc sa mă plang, dar cîteodată îmi e teamă ca trebuie sa o fac.Îmi este frica de trecerea timpului..mă schimba prea mult.Nu cer nimanui sa se schimbe, cer puţin din toate.Nu mai sunt acea eleva timidă, acea prietenă veselă care doreşte fericirea.Nu.Acum sunt rece, m-am schimbat.Am dăruit fericire si iubire, în schimb nu am primit nimic.Nu mi-ar trebui neaparat ceva în schimb.Dar nu mai am de unde sa ofer iubire..Te-am pierdut.Alături de tine am invatat sa preţuiesc mai mult totul.Timpul, oamenii si viaţa.Cand ai plecat, ai făcut asta foarte brusc.Nu am fost pregatita.Am plans, am ras, am rămas cu amintiri frumoase.Am ţinut minte ca în lucruri simple e bine sa cred, ele mă fac fericită.Am ţinut minte ca sunt speciala asa cum sunt.Nu vreau sa te dezamagesc, mi-ai spus sa nu fac ceva nebunesc vreodată, sa tin la mine.Odată cu plecarea ta..ai schimbat totul."Imagineaza-ti :

• O balerină, o artistă care si-a petrecut viaţa în sala de repetitii.Toata viaţa ei a dansat, toata viaţa ei a fost un spectacol.Cand nu se aştepta, un accident banal, fără sens a lăsat-o paralizată.Nu-si mai putea urmări conturul mişcărilor precise.În jurul ei se auzea doar muzica pe care exersa.Fără dans si-a pierdut viaţa.

Ce sens ar avea iarna dacă nu ar ninge ?Ce rost ar avea aşteptarea dacă nimic nu s-ar schimba ?
Mi-ai promis ca atunci cand totul va fi mai greu, o îmbrăţişare lungă si calduroasa va schimba totul.

Eu încă aştept sa pot învăţa din nou primii pasi de dans.

P.S:Indiferenţă.Imi lipseşte.

someone special.

"Trăieşte în propria ei lume, unde totul se petrece de la sine.O lume fără reguli sau sacrificii.Cu toate acestea ,singura nu se poate bucura.Ştie ca nu este perfectă, nu este cea mai deşteaptă ,dar în ochii lui este.Si-a dat seama ca este o persoana complexa, ca stările ei diferă de la minut la minut iar lui îi este greu sa se obisnuiasca cu acest lucru.Vroia doar sa îl facă fericit si sa ştie ca sentimentul este reciproc.

Cateodata se fereşte de prietenii lui, în speranta ca asa va fii totul bine si nu îl va face sa se simtă penibil; alteori este aceiaşi persoana sinceră, sigură pe ea si nu îi pasa de părerile din jur, deoarece ştie ca ea este ea si nimeni nu o poate schimba.

Rămîne cu sufletul gol privind pătură de nori..

Tu, voi nu ştiţi ce gandesc.Unii nici măcar nu va inchipuiti, cu toate astea mă judecaţi.Îmi judecaţi fiecare privire, fiecare gest.Am pierdut.Poate ca este si vina mea, recunosc.Am nevoie de LIBERTATE, de libertatea de a gandi si de a-mi spune opinia, pe care o susţin de fiecare data cu tărie.

Ceea ce pare a fi rău este bine, dar tu ?Tu mă priveşti iar apoi laşi capul in jos.Te-au minţit, m-au minţit, i-ai crezut..Ştii ce simt ?Nu, nu ştii, nici nu ai de unde, dar îţi poţi imagina cu uşurinţa.Trebuie doar sa vrei.Imagineaza-ti ca ai un cutit de oţel în trahee si nu poţi respira.Nimeni nu suna la salvare, nimeni nu îţi da o mana de ajutor..toţi te privesc si parcă iubesc modul în care tu suferi.Eşti singur.

Te-am drogat cu dragostea mea, te-am făcut sa mă vrei din ce în ce mai mult, fără sa ştiu ca eu mă depărtam.Îmbătat de ura, îţi regasesti echilibrul intr-un pachet vechi de ţigări.Nu te satisface gandul ca odată ce ai ars si tigara asta, scrumul va ramane.Tu vrei sa nu mai ramana nimic, sa mă distrugi iar după sa plec odată cu vantul.Acum simt ca te-am pierdut, ca ele sunt împotriva mea.În continuare mă judeci, vrei sa simţi cum mi se despica pielea, sa îmi amesteci sangele cu alcool si după sa îl arunci în mare.Preferam o pedeapsă mai uşoară, dar valul de realitate ne-a cuprins si ne-a trezit.

De ce nu îmi mai canti ?

De ce parul tău nu se mai încurcă în vraja vîntului ?

Totul va fi bine, eu sunt aici si te ascult oricand.

Ia-ma in brate si spune-mi ca nu ai uitat ce noi am fost..si vom fi."

Cu toate ca nu are nicio logica pentru tine..pentru noi are.



Este suficient sa iubeşti ?Este suficient sa respiri ?
Ar fi destul un nimic.

Lasă-mă sa zambesc

.Eliberează-mă.M-ai închis intr-o stare de nostalgie, de melancolie si nu pot evada.

Sunt prizonieră între patru pereţi.Nu am ferestre sau uşi...nu am nimic.

Te-am pierdut printre raze.

Pentru tine.

Simt ca am nevoie de mine acum.

Ştii..de ceva timp mă chinui sa mă regasesc, sa-mi adun forţele si sa îţi marturisesc ceea ce simt.

Îmi este dor de TINE !Da, chiar îmi este.
Ştiu ca te-am făcut sa plîngi..si nu mi-am dorit asta nicio secundă, nu puteam si nu pot gandi asta nicio clipa.Este adevărat ca m-am schimbat, observ asta foarte bine.Îmi pot da seama ca te-au durut cuvintele pe care ti le-am spus..Nu sunt genul de persoana care sa îşi descarce nervii pe cineva, mă cunoşti, mă descurc,mai mult sau mai puţin bine, dar strang din dinţi, plang, urlu si zambesc;ranjesc printre lacrimi dacă este nevoie.
Acum îţi pot scrie sute de randuri, pot face asta.Pot scrie o carte despre prietenia dintre noi..Si pot spune cu tărie ca soarele ne-a legat.Chiar dacă, roşcată fiind, ploaia m-a adus langa multe clatite fierbinţi si o furtună.Important era ca eram noi doua si tu îţi poţi aminti acea zi...acel început de vară ?
Îmi spuneai "la bara noastră proaspăt vopsită" printr-o îmbrăţişare ca maine va fi mai bine..Mă incurajai, te incurajam si speram la mai multă fericire.Cat de diferite sunt lucrurile..atunci radeam din nimicuri, dar eram fericită si îţi dădeam si ţie din bucuria mea, dar ce tu îl primeai de fiecare data.M-ai sfatuit mereu sa las adrenalina, nu o sa îmi facă de fiecare data bine asta.Si recunosc, ţigările nu mai sunt ce-au fost! :))
Cu tine puteam vorbi ORICE[nu vreau sa vorbesc la trecut, îmi este teamă de acest lucru].Si nu am vrut sa..comunicam prin intermediul unui blog[mai ştii cat m-am rugat de tine sa îţi faci si tu un cont?:>;am rămas aceeaşi narcisistă cand e vorba de vară]

                                                      Amintirile nu mă obosesc..

indiferenta.

De ce vrei sa faci bine cand nimeni nu ti-a cerut asta ?

De ce nu te intereseaza viata ta ?
De ce nu iti faci tie bine ?!

Nu raspunde provocarilor din jurul ei.

 Te-a lăsat singura cu gandurile tale.Îţi asterni toate trăirile pe o foaie de hartie.Încap doar pe o foaie de hartie ?!Desigur !Duci o lupta continua cu tine.Nu cîştigi tu, preferi sa te laşi bătut si a doua zi sa o iei de la capăt.Dar pană cand vei continua asa ?Cand vine vremea ca tu sa te prabusesti ?Cat de curînd.Eşti cu nervii la pămînt.Te întrebi:"Dacă are pe altcineva?Dacă în momentul asta o sărută pe o alta?Dar dacă îi este dor de tine si tine la tine, chiar va veni intr-o zi momentul cand totul va fi ca în vremurile bune?"Eşti geloasa.Isterica.Tot ce te înconjoară este de vină pentru starea ta de spirit.Nimic nu arată cum trebuie, nimic nu este bine aşezat, nimeni nu este de partea ta, nimeni nu te înţelege, ti s-a răcit ceaiul si tot asa.Unde vei ajunge dacă plîngi ?Ce vei rezolva? Îţi cureţi sufletul cică;pentru 5 minute maxim.

Ploua !În sfîrşit ploua.În sfîrşit este toamna în adevăratul sens al cuvîntului.Cu toate ca..asta nu te mai ajuta cu nimic.

În vremurile bune, săream împreuna în bălţile din fata blocului, stăteam în ploaiesi mă tine-ai strîns în braţe.

"Ti s-a întins rimelul.Ai parul ud.Mi s-a lipit mana de şoldurile tale..Poţi sa rămîi aici pentru o eternitate?"

De unde atata înţelegere atunci? De ce totul se schimba în funcţie de anotimp.

Multe întrebări mă nelinistesc.

Nu suport sa mă plang.Am urat asta din tot sufletul.Mai ştii cand îmi spuneai ca mă iubeşti cu toata fiinţa ta? Ca trupul tău este si al meu.Ca mereu totul va fii bine si vei face orice posibil ca sa fim fericiţi..Din prea multă iubire si afectiune nu ştiai cum sa mă iubeşti.Îţi era teamă ca nu cumva sa greşeşti, si sa te las.

Observi ca acum totul este invers ?

Asta pentru ca m-ai rugat sa scriu aceste randuri.Acum le-am transcris..

După vremea cand..chiar puteam fi fericită cu adevărat.^_^

atunci.

Îmi e dor de vremurile bune.

Vremuri în care eram doar noi.

Nopţi pierdute doar privindu-te, zambind si atît.Dimineţi de vară începute prea devreme.Dimineţi în care îmi trăgeam o pereche de blugi un pic "mai rupţi", un tricou comod, rucsacul si mă întoarceam tocmai seara acasă.Tot timpul în care ne uitam la apa ca sa ne calmăm;îmi cantai iar vantui îţi ciufulea parul.Erau acele zile unice, speciale.Eram nedespartiti/nedespartite.

Mai ştii ?:"În mijlocul verii, bocanci, nisip în par, libertate, mare si ţigări"

Nu am uitat de noi.Si acum mă refer la NOI; la timpul preţios din vară.Îmi lipsesc îmbrăţişările tale.Sa mă strangi în braţe atat de tare, pană mă storci de energie.Sa rad din inima.Sa zambesc sincer.Sa mă laşi pana termin sa mă alint, ca după sa încep din nou.Au trecut acele clipe.Mă epuizează amintirile cu noi.

Îmi este dor de acele vremuri.

Acum ne-am schimbat.Nimic nu mai este la fel; a fost.

Asta este pentru voi,

poate ca puteam continua, dar ştii ca totul se simte.



Te priveste gol.Pe chipul ei nu vezi nici cea mai mica urma de expresivitate.Sclipirea din ochi a disparut, odata cu el.Acum este un simplu om, mai bine spus robot.

Citeste, dar fara prea mult interes;nu se mai imagineaza intr-o alta lume.Este doar pe fotoliul comod de langa geam cu o cana de ciocolata calda.Mangaierile lui ii alinau pielea parca atat de rece, incat sangele i s-ar fi oprit in loc.Vocea lui o incalzea.

Ceva era special la ea.Nu era o fata ca oarecare, era un om special.De ce?Pentru ca el putea sa atinga perfectiunea ei.

Nu se poate concentra in niciun domeniu.Nu se exteriorizeaza.Stie ca ceea ce  o inconjoara nu ii face nici bine, nici rau;totul e monoton si lipsit de sens.Sau poate de interes si bunatate.Ii este teama ca doar prin durerea si golul din suflet,(da, cam atat ia mai ramas), stie ca el a fost real;a fost acolo, cu ea si o fermeca.Doar prezenta lui o fascina.Emana un aer misterios ce-i trezea simturile.Vroia sa il cunoasca, sa il stie, sa fie al ei.Unde este cand are nevoie de el ?

-Acolo.

Si ştii..am iubit energia ce toamna mi-o lua.

Iubeai sa mă ştii în grămada de frunze colorate..iar razele de soare sa treacă prin mine.

Numai una se furişa pe chipul meu.În acele momente nu îţi spuneam nimic.În mintea mea opream timpul în loc, credeam în asta.

Doar ca tu îmi dădeaiaceasta stare.Îmi lipeai sufletul ce era împrăştiat printre stele.Si în stele credeam.

...Atat de mult îmi este dor de vremurile bune.

Fără a-mi da seama..m-am schimbat.M-am maturizat.Sunt un adolescent si asta poate explica multe, sau poate nu.

Pe atunci eram un copil naiv ce iubea si trăia din plin fiecare clipa..Acum ?!Acum trăiesc printre minciuni, prefacuti si mă lupt cu timpul.Nu mai reuşesc sa tin pasul cu secundele ce trec si se duc.Nu mai pot sa vad binele printre atît de mult egoism.Nu mai ştiu sa rad din inima.Nu am timp sa visez, sau dacă am, cineva mă aduce mult prea repede cu picioarele pe pămînt.

Îmi lipseşte tu cel vechi.De ce nu mă laşi sa te fac fericit ?

În mintea mea prea multe întrebări nu îşi găsesc răspunsuri..Am nevoie de explicaţii si de conjingere.Nu mai cred în vorbe goale spuse în grabă.Îţi vezi viaţa ca pe un joc: Eşti actorul principal, înveţi din greu replicile.Cand este momentul spectacolului si poţi sa te afirmi, te pierzi.Nimeni nu îţi şopteşte ce trebuie sa spui..te lasă singur si umilit.

De ce nu vrei sa îmi acorzi atenţie ?

De ce nu vrei sa îmi zambesti ?

De ce ai uitat sa mai fi copil si sa uiti de griji ?

Nu ti-am cerut ajutorul..dar acum am nevoie de trecut.

Nu-ti voi spune dacă am plîns sau nu..Îţi vei da seama singur de asta doar uitandu-te în ochii mei.Privirea mea este goală.Zambetul nu îţi mai transmite ceva.M-ai golit uşor si sigur de sentimente.M-ai stors de fericire si m-ai lăsat sa mă descurc.

Bine .pacat ca nu e bine deloc.

momente de libertate.

M-am lăsat pradă visarii..
Sunt propria-mi victimă în jocul cu viaţa.
Nu mai depind de nimeni.
Pentru mine timpul nu are unitate de masura.El doar trece..si trecerea ireversibila a timpului lasă în urma doar mici semne ca acel ceva a fost.Este inexplicabil ceea ce eu simt.Nu îmi cere sa mă definesc.Nu mă voi uita în oglindă ca sa mă cunosc mai bine, în niciun caz.
Nu îţi las nicio dovada ca am existat.

Trimite`mi o raza de soare ,cand sufletul mă doare..cand amintirea doare.
Prin durere sufletul nu mai are curajul sa spere.

hiperactiv...derutant;

Okay.Nu mai eşti un simplu copil.Ai devenit adolescent.

Si gandul ca ai responsabilităţi te distruge.

Adolescentă si prima dragoste.Ai dat de cele mai tari formaţii prin care versurile te definesc.

Nehotărîre.Sinceritate.Îţi formezi gandirea.

Maturitate=>Tot un copil ai rămas.

"-Mă laşi sa mă joc în parul tău ?!:o3"

"-Desigur."

E clar, eşti cel mai fericit.

Adolescentă si prima beţie.Eşti praf !Si totuşi îţi place tipa care se uita insistent la tine.

Este diferit la fiecare.Tot un copil ai rămas.

Acum vrei sa atragi atenţia.

"-Vreau un tatuaj.Vreau sa mă vopsesc.Vreau alta forma la sprancene"

Se poate si mai rău ?Desigur, asta nu-i nimic !

Alint.Durere.Copilărie.Amintiri.Speranta.Momente de fericire.Ţigări si vreau un caine.

P.S: Nu trebuie sa înţelegi nimic dintr-un joc de cuvinte.

o doza de nimic.

          Soarele apune.Strada pare goală.Oraşul este stins..prea devreme.

-Te vreau al meu, doar al meu.Sunt egoistă.Nu vreau sa te împart cu nimeni.Trezeşte-te !Sunt chiar aici.

          Buclele bine conturate se scurg pe abdomenul lui.

          Si-au amestecat trupurile în pătura de raze.

Oraşul se trezeşte.Nimeni nu zambeste.

Dar eu pot, eu sunt Superman!

kiss me;

-Mă vei uita, dintr-o secundă în alta.

-Cum poţi crede asta ?!

-Este ceva firesc, totul se uita.

-Dar..eu te iubesc.                                                         
-....încă;
-Mereu.
-Niciodată.

Cuvinte surde vor sa fie înţelese.
Minciuni ascunse sunt pururi adevăruri.
El îi promise dragoste sinceră,
Ea are doar sperante neînsemnate.

S-a îmbrăcat purtant mirosul tuturor.

Si-a mascat chipul în secrete fără importanţă.

S-a dezbrăcat de capricii.Si-a descoperit trupul.

În adierea vantului îşi lasă o suvita roşcată sa îi atingă chipul umed.

Se aşează pe patul de frunze arămii.Corpul ei are nevoie de el.De atingerile plăcute seara.De sărutări lungi si pasionale înainte de culcare.

Ceva din ea lipseşte.Pe dinauntru este golită de sentimente.

În exterior se vad julituri.Lesina în speranta ca cineva o va găsi.

Acel cineva fiind el.

Si atunci totul sa fie la fel ca în trecut.

-Ştiu.Nu îl pot aduce înapoi.Trecutul nu poate fi la fel în viitor.

Nevoia de el o disperă.Spera în demenţă ca totul este un coşmar, dar el nu este langa ea sa o îmbrăţişeze dimineaţa.

-Ştii..îl simt aproape.Îi recunosc paşii înceti si zambetul timid.



Contactul cu realitatea.

Realitatea...necrutatoare ?

Da.Acum mai mult ca niciodată.

La fel ca si un ghimpe de trandafir înfipt adînc în pielea ce caută o raza de Soare.

Tanjesc după dimineţi reci de iarna ,după o adiere de vant si toate acestea indulcite de o singura raza de Soare ce mi se aşterne pe chipul lipsit de fericire.M-am răcit.Nu vreau sa mai am încredere în oameni.

M-am axat pe viitor, pe sentimente sincere, dar nu puternice.Mi-am propus sa nu îmi fac dorinţe.

Vreau sa zambesc, dar nu sa rad.Sa uit de ce am fost pană acum.

Sa fiu un trecător prin viaţa.Sa plec si după sa revin.

Vreau sa uit.Amintirile sa le închid intr-un colţişor din sufletul meu si acolo sa ramana.

Voi depăşi fiecare zi ca si cand nu mi-ar pasa de părerile voastre.

P.S: Acum, cortina se prabuseste.Îşi aşteaptă aplauzele.

Degetul lui îi desena pe abdomen o spirala.Neintrerupta, lentă, neincurcata.

Erau doar ei doi si un răsărit.

Din nou soarele iese din mare.

Ce mult l-a iubit.



Acum ştie ca în dragoste totul este permis.

Ca nepăsarea si indiferenţa sunt puternice, îşi promite ca nu se va mai repeta.

A fost.

nu o sa iti imaginezi vreodata.

Îţi doreşti sa îţi mai zambeasca, sa rada si sa te stranga puternic în braţe.

Vrei sa îţi spună cat de dor ia fost de tine..de trupul tău; de tot.

Întrebi cu o curiozitate dementa dacă simte ceva cand te vede, dacă chiar îi plac glumele tale.

Te priveşte lung, parcă vede prin tine.

Cunoşti firea aceasta..visatoare, atat de romantică.

Ti-a lipsit ca fix atunci cand totul era perfect, ceva sa întrerupă momentul.



Nu vrei sa uiti de acele clipe..în care frigul era atat de cald.

Clipe în care soarele îţi strălucea în vene.

Mi s-a spus sa..scriu si despre mine.Nu doar despre cum vad eu lucrurile.Credeam ca asta mă defineste, dar nu este asa.

Toamna mă deprima.Toate schimbarile care s-au petrecut atat de repede.Parcă nici nu m-am putut bucura de ele..mă întristează.Si cel mai tare mă doare ca acestea vin din partea persoanelor la care ţineam al naibii de mult.Mă bucur de fiecare îmbrăţişare sinceră, de fiecare moment în care pot visa.Trecerea ireversibila a timpului mă face sa disper.Exagerez.Nu mă mai regasesc.Nu te mai regasesc.

Iubeam toamna.

Iubeam sa ştiu ca tu erai alături de mine si mă ascultai.Calmitatea ta mă liniştea.Mă aduna.

Acum ?Acum vorbesc la trecut.Nu mai sunt la fel.Te-ai îndepărtat, nu îmi pasa.Am persoane noi în preajma mea.Persoane cărora le-am incredintat încrederea mea, poate mult prea devreme.Am simţit sa fac asta.Poate ca nimeni nu mă mai asculta ca tine si nimeni nu mai este interesat de ceea ce gandesc.

Mi-ai spus ca sunt o persoana diferită.Gandesc foarte diferit.Nu mă poţi defini.Nu poţi sa descoperi cum sunt eu.Tot ceea ce vezi..este misterul.Si atat.

P.S: Tu chiar crezi asta ?!

spät;

eram.tu.eu.noi.voi.acum.trecut.iubire.dragoste.răsărit de soare.

furtună.nori.ploaie.adevăr.puritate.

noapte.luna plină.stele.praf.ţigări.sex.ea.întîmplare.el.

de ce.cum.cand.a fost.

uitare.sfîrşit.început.senzaţii.momente unice.

nisip.trup.amestec.egal.niciodată.



Sa fim prea fericiţi, si sa ne doară.

Sa uiti sa mai trăieşti, sa nu îţi pese.

Sa minţi spunand adevărul.

Sa canti de fericire plangand.

Sa pleci uitand sa spui "La revedere.."Oriunde, oricand, singur.

Sa fim împreuna dar separat.

Sa ai un viitor spulberat, spart, împrăştiat si sa te bucuri.

Sărutidar cu brutalitate.Obligi sa exişti.

Îmbrăţişaţi sărind pe el/ea si spunandu-i prin priviri cat îl/o apreciezi.

Sa nu îţi pese dar sa iubeşti necondiţionat.

Dimineaţa sa pleci incaltandu-te cu fericire păşind greoi, urland de durere.

Seara sa îi porţi mirosul si sa te amesteci în mulţime.

Trăind singur..alaturi de cei din jur.

Visand la realitate cu ochii deschisi.



Vanzatorul de iluzii.

O tine strans în braţe.Trăieşte clipa.

Ea sta tolănita în braţele lui.S-a dezbrăcat de prejudecăţi.Are încredere în el.Ştie ca acum este vremea sa îl preţuieasca.

Braţele lui o îmbracă, invelind-o în voal.Alb.Pur.

Seara îi cuprinde.Pe o foaie de nor presara cu precizie praf de stele spunînd-i cat îl iubeşte;

E firesc, îi plăcea.Ea îi dărui totul.

El..iluzii.Se pierde;



suflete cu siluete lungi,indescifrabile, umbrite de neiubire...

Si îţi doreşti atat de tare sa caştigi lupta cu ea,încat ai renunţa la orice.

Pana si la cele mai frumoase momente din viaţa.

Ti-ai dori sa pierzi totul doar ca sa caştigi lupta.Sa o vezi plangand si strigand de durere.

Dar nu este o lupta cu ea, este o lupta cu eul interior ce mereu vrea sa iasă la suprafaţă, tradandu-te.

Te minţi singur, şti ca orgoliul masculin este de neivins.Sau poate nu te-ai chinuit destul ..

...für immer

Vocea lui vibra.

Undeva langă fereastra este acelaşi pachet de ţigări.

Sub pernă încă mai sta ascuns primul trandafir.

Totul este identic..dar lipseşte ceva.

-Voi pleca ..
-Merg cu tine !
-Ai merge cu mine ?
-Oriunde, oricand.
       Evita sa o privească, nu crede în vorbele ei.
                         Îl sărută uşor.
-Eu nu mai am timp..nu mai pot ramane aici.
       Hotarata merge spre biblioteca.Arunca ceasul.
-Acum am spart timpul !Acum ai timp sa mai stai cu mine!
-Clipa trece pe langă noi ...
-Nu pleca;am nevoie de zambetul tău mai mult decat orice..
-Trebuie.Nu am avut de ales..
-Mă mai iubeşti ?
-Desigur.
-Mai mult decat îţi iubeşti viaţa ?
-Nu.
-Mai mult decat îţi iubeşti prietenii ?
-Nu.
-Mai mult decat iubeşti muzica ?
-Nu.
-Dar atunci ?
-Trăiesc prin toate;
-..ia-mă cu tine.Voi trai cu dragoste si cu amintiri.
-Dar..dacă vom rămane fără ele? Dacă ce este în jurul nostru ne va despărţi la un moment dat ?

-Ne vom descurca.

ireal.

           Atunci cand il priveste este fericita.Nu arata asta zambind, pur si simplu sufletul ei zambeste.

            L-ar putea imbratisa ore intregi fara sa-i pese de ce este in jurul ei.

            L-ar privi neincetat ..

            Este inexplicabil de ce el este acea persoana.

            El o atrage, dar cu toate astea nu isi da seama.

Citesti asta si te intrebi daca este vorba despre tine.Continui si spui ca este imposibil sa fie vorba despre tine,ca am altceva mai bun de facut..gresesti.

zusammen;

Trupurile lor arzand de fierbinteli delicate.

Îţi măsoară cu privirea fiecare mişcare.

Se gandeste absurdă la cum o sa fie caracterizată.

Dorinţele ei sălbatice se lipsesc de buzele lor.

Îşi tine parul negru în voia vantului.Îi da o tenta de naturaleţe.

Spatele divin coborand de sub curba umerilor este acoperit de un voal alb.

Este persoana care nu spune prea multe prin vorbe.Doar muşcînd-se si privind-o în ochi vei ştii ce îşi doreşte.

Zgomotul tocurilor se aude din ce în ce mai încet.

S-a depărtat de restul lumii.Si-a luat rămas bun de la privirea lui.

Toate sentimentele ei au rămas închise sub mare.Toate amintirile au rămas bine prinse de valurile acum reci.

Ştie ca nisipul nu îi va mai aluneca printre degete.

Misterul marii a dispărut,la fel si ea.

Nu a luat nimic cu ea,nu vrea sa-si amintească de trecut.Chiar dacă asta ar face sa se simtă satifăcuta.

Îi va lipsi doar lumina vie a lunii care se înălţa pe cerul lipsit de nori.

dezintoxicare.

Pot sa vină clipe în care abecedarele sa ni se para poeme.

Dar fără autori.

Momente ale vieţii în care uităm sa trăim.

Acea parte a zilei în care îţi doreşti doar un sărut si o îmbrăţişare sinceră.

Îţi doreşti sa fie langa tine, sa te tina strans de maini.

Vrei atat de mult sa-si amintească emoţiile simţite în preajma ta încat devi egoist.

La un moment dat te saturi de distracţie si de ras;ai nevoie de linişte.

Ai nevoie de tăcere lingand lama de cuţit a clipei.

Te simţi golit de sentimente.

Regreti ca acele momente au trecut pe langa tine..si nu ai ţinut pasul cu ele.

Nu îţi convine ca ai tratat persoane care au ţinut măcar un pic la tine cu indiferenţă.

Nu eşti asa..nu asta ai vrut sa faci.

Nu ştii de ce ai reacţionat asa.De ce erai în stare sa îl laşi sa plece ?

Acum, uita asta.

 

timid;

O îmbrăţişează.

Timid, îi da esarfa din jurul gatului jos.Îi mangaie parul catifelat, dandu-i o suvita după ureche.

Îi şopteşte la ureche sa fie relaxată.

Parfumul ei îl atrage.Ea emană o energie care îl stîrneşte.

El o priveşte pentru cateva secunde în ochi.Nu se poate stăpînii si îi da jos cardiganul.Bustul ei arată ispititor.

Feminitatea pe care o emană îl inebuneste.

O sărută încet.

Au exclus tot ce îi înconjoară.



Suporta.

El nu observa nimic schimbat la ea.

Nu observa ca indiferenţa cu care o tratează o întristează pe zi ce trece.

Nu îşi da seama ca din cauza lui nu mai este nimic ok.

Îi lipseşte optimismul lui.

Zambetul lui timid s-a şters.

Expresivitatea feţei o trădează atunci cand spune ca este bine.

Oricine si-ar da seama ca nu e bine !

Oricine si-ar da seama ca nu este fericita !

Doar tu..nu.

P.S: Ştiu, nu sunt la fel ca mine.



Nu aici vreau sa fiu ..

Cred că ceea ce vreau să spun e că am nevoie de tine.

Cred că ceea ce ar trebui să ştii e că asta îmi dă fiori.

Frigul m-a cuprins, m-a capturat...si nu îmi mai da drumul.

Nu îl vad, dar îl simt..mai mult ca niciodată.

As vrea sa evadez, sa am pe unde fugi.Dar nu ştiu nimic legat de el.

Aici nu am gratii,nu am nici macar o fereastra sa pot respira fumul de Marlboro care cîndva mă liniştea.

Nu am nevoie de lumina ca sa mă simt mai bine, am nevoie de tine.

Acum doar cerul este limita.

În aceste momente norii sunt cearceaf pe soare pentru mine.

Îi acoperă razele, singurele lui arme.

Mă asemăn lui.

                                                                                           Tu nu stii sa fii nicaieri..