Au căzut culorile peste-al ei trup nemiscat.Îşi lăsa buclele parcă de foc sa se scurga pe umerii goi.Priveşte nesigură în jurul ei, totul este alb, pur, neatins de oameni.
-Împinge-mi trupul în zăpadă!Acoperă-mă de sperante cu tine..
-...
Urmele mele vor ramane aici, trupul meu va ramane aici, pe jos, pe zăpadă.Nu mă voi mai ridica.De ce?Dacă mă ridic, maine o sa cad iarăşi.Maine o sa îmi respingi visele, o sa îmi zdrobesti speranţele, vei profita de sărutul meu..