Pot sa vină clipe în care abecedarele sa ni se para poeme.
Dar fără autori.
Momente ale vieţii în care uităm sa trăim.
Acea parte a zilei în care îţi doreşti doar un sărut si o îmbrăţişare sinceră.
Îţi doreşti sa fie langa tine, sa te tina strans de maini.
Vrei atat de mult sa-si amintească emoţiile simţite în preajma ta încat devi egoist.
La un moment dat te saturi de distracţie si de ras;ai nevoie de linişte.
Ai nevoie de tăcere lingand lama de cuţit a clipei.
Te simţi golit de sentimente.
Regreti ca acele momente au trecut pe langa tine..si nu ai ţinut pasul cu ele.
Nu îţi convine ca ai tratat persoane care au ţinut măcar un pic la tine cu indiferenţă.
Nu eşti asa..nu asta ai vrut sa faci.
Nu ştii de ce ai reacţionat asa.De ce erai în stare sa îl laşi sa plece ?
Acum, uita asta.
..de el..
RăspundețiȘtergere