dreams;

E prea tarziu.

Au căzut culorile peste-al ei trup nemiscat.Îşi lăsa buclele parcă de foc sa se scurga pe umerii goi.Priveşte nesigură în jurul ei, totul este alb, pur, neatins de oameni.

-Împinge-mi trupul în zăpadă!Acoperă-mă de sperante cu tine..

-...

Urmele mele vor ramane aici, trupul meu va ramane aici, pe jos, pe zăpadă.Nu mă voi mai ridica.De ce?Dacă mă ridic, maine o sa cad iarăşi.Maine o sa îmi respingi visele, o sa îmi zdrobesti speranţele, vei profita de sărutul meu..

Si mă tot caut,pe acolo, pe dincolo..Poate ca mă voi regasi pe băncile alea galbene, varuite în pasiunea primului sărut, sau poate în vorbele aruncate-n fata cand vroiam sa uit de tot ce mă înconjoară.Cateodata privesc pe fereastra si mă întreb care este motivul pentru care ne trebuie atata suferinţă ca sa fim mai puternici.Îmi doream sa mă ucidă toata acea dragoste de viaţa..Dar acum pot spune ca ţigările fumate, aprinse una după alta vor fii un motiv mai bun.

Depresie totala.Sa mă tot caut si sa am coşmaruri de la atatea somnifere.Dimineaţa mă trezesc cu gandul ca o alta cană de cafea, de un maroniu de neinteles ,combinat cu dulceata, sigur nesanatoasa a linguritei de zahăr îmi va aduce iluzii.Poate ca par mai lucida, mai inspirată sau doar mai energică.

[ireal]