Si ştii..am iubit energia ce toamna mi-o lua.

Iubeai sa mă ştii în grămada de frunze colorate..iar razele de soare sa treacă prin mine.

Numai una se furişa pe chipul meu.În acele momente nu îţi spuneam nimic.În mintea mea opream timpul în loc, credeam în asta.

Doar ca tu îmi dădeaiaceasta stare.Îmi lipeai sufletul ce era împrăştiat printre stele.Si în stele credeam.

...Atat de mult îmi este dor de vremurile bune.

Fără a-mi da seama..m-am schimbat.M-am maturizat.Sunt un adolescent si asta poate explica multe, sau poate nu.

Pe atunci eram un copil naiv ce iubea si trăia din plin fiecare clipa..Acum ?!Acum trăiesc printre minciuni, prefacuti si mă lupt cu timpul.Nu mai reuşesc sa tin pasul cu secundele ce trec si se duc.Nu mai pot sa vad binele printre atît de mult egoism.Nu mai ştiu sa rad din inima.Nu am timp sa visez, sau dacă am, cineva mă aduce mult prea repede cu picioarele pe pămînt.

Îmi lipseşte tu cel vechi.De ce nu mă laşi sa te fac fericit ?

În mintea mea prea multe întrebări nu îşi găsesc răspunsuri..Am nevoie de explicaţii si de conjingere.Nu mai cred în vorbe goale spuse în grabă.Îţi vezi viaţa ca pe un joc: Eşti actorul principal, înveţi din greu replicile.Cand este momentul spectacolului si poţi sa te afirmi, te pierzi.Nimeni nu îţi şopteşte ce trebuie sa spui..te lasă singur si umilit.

De ce nu vrei sa îmi acorzi atenţie ?

De ce nu vrei sa îmi zambesti ?

De ce ai uitat sa mai fi copil si sa uiti de griji ?

Nu ti-am cerut ajutorul..dar acum am nevoie de trecut.

Nu-ti voi spune dacă am plîns sau nu..Îţi vei da seama singur de asta doar uitandu-te în ochii mei.Privirea mea este goală.Zambetul nu îţi mai transmite ceva.M-ai golit uşor si sigur de sentimente.M-ai stors de fericire si m-ai lăsat sa mă descurc.

Bine .pacat ca nu e bine deloc.