Sunt propria-mi victimă în jocul cu viaţa.
Nu mai depind de nimeni.
Pentru mine timpul nu are unitate de masura.El doar trece..si trecerea ireversibila a timpului lasă în urma doar mici semne ca acel ceva a fost.Este inexplicabil ceea ce eu simt.Nu îmi cere sa mă definesc.Nu mă voi uita în oglindă ca sa mă cunosc mai bine, în niciun caz.
Nu îţi las nicio dovada ca am existat.
Prin durere sufletul nu mai are curajul sa spere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu