Carne incalzita, suflet îngheţat de nepăsare..În ploaia rece ea îi fura o ultima privire.
Cand privirile celor doi s-au intersectat, un vanticel îi mişcă o suvita peste obraz.Cu grija, atent la fiecare mişcare pe care o face, îi da la o parte firele de par roşu.Dragostea celor doi a fost spălată de picăturile mari de ploaie.Nu îi merită privirea sau atenţia, nu îi merită nici toata iubirea pe care a purtat-o cu el atata timp.Si totuşi..trişează.Îl îmbăta cu parfumul ei.
Privirea ei se amesteca prin el.Ştie ca îl poate manipula foarte uşor.Un singur sentiment a rămas.Un sentiment care a nascut toata povestea lor si care a omorat-o.Sentiment pe care ea nu îl poate controla.În schimb, acest sentiment îi hrăneşte teama, frica ca nu îl va mai putea simţi vreodată.
În mintea lui toate amintirile se derulau, iar el dădea 'replay' din nou si din nou.O iubea.
El o sărută brutal.Îi împinge trupul firav de zidul din fata casei ei.O obliga sa ramana a lui.
-Da-mi drumul dacă mă iubeşti.
-Îmi dai voie sa tin la tine ?!
Băiatul îi apuca capul în mainile lui ,ţinînd-o încă lipită de perete.Ea îi arunca o privire jucăuşă soptindu-i:
"-Femeia...te omoară"
cu toate acestea, se stie ca nici fara ea nu poti trai [valabil pentru masculi].
RăspundețiȘtergere