Contactul cu realitatea.

Realitatea...necrutatoare ?

Da.Acum mai mult ca niciodată.

La fel ca si un ghimpe de trandafir înfipt adînc în pielea ce caută o raza de Soare.

Tanjesc după dimineţi reci de iarna ,după o adiere de vant si toate acestea indulcite de o singura raza de Soare ce mi se aşterne pe chipul lipsit de fericire.M-am răcit.Nu vreau sa mai am încredere în oameni.

M-am axat pe viitor, pe sentimente sincere, dar nu puternice.Mi-am propus sa nu îmi fac dorinţe.

Vreau sa zambesc, dar nu sa rad.Sa uit de ce am fost pană acum.

Sa fiu un trecător prin viaţa.Sa plec si după sa revin.

Vreau sa uit.Amintirile sa le închid intr-un colţişor din sufletul meu si acolo sa ramana.

Voi depăşi fiecare zi ca si cand nu mi-ar pasa de părerile voastre.

P.S: Acum, cortina se prabuseste.Îşi aşteaptă aplauzele.

Degetul lui îi desena pe abdomen o spirala.Neintrerupta, lentă, neincurcata.

Erau doar ei doi si un răsărit.

Din nou soarele iese din mare.

Ce mult l-a iubit.



Acum ştie ca în dragoste totul este permis.

Ca nepăsarea si indiferenţa sunt puternice, îşi promite ca nu se va mai repeta.

A fost.

nu o sa iti imaginezi vreodata.

Îţi doreşti sa îţi mai zambeasca, sa rada si sa te stranga puternic în braţe.

Vrei sa îţi spună cat de dor ia fost de tine..de trupul tău; de tot.

Întrebi cu o curiozitate dementa dacă simte ceva cand te vede, dacă chiar îi plac glumele tale.

Te priveşte lung, parcă vede prin tine.

Cunoşti firea aceasta..visatoare, atat de romantică.

Ti-a lipsit ca fix atunci cand totul era perfect, ceva sa întrerupă momentul.



Nu vrei sa uiti de acele clipe..în care frigul era atat de cald.

Clipe în care soarele îţi strălucea în vene.

Mi s-a spus sa..scriu si despre mine.Nu doar despre cum vad eu lucrurile.Credeam ca asta mă defineste, dar nu este asa.

Toamna mă deprima.Toate schimbarile care s-au petrecut atat de repede.Parcă nici nu m-am putut bucura de ele..mă întristează.Si cel mai tare mă doare ca acestea vin din partea persoanelor la care ţineam al naibii de mult.Mă bucur de fiecare îmbrăţişare sinceră, de fiecare moment în care pot visa.Trecerea ireversibila a timpului mă face sa disper.Exagerez.Nu mă mai regasesc.Nu te mai regasesc.

Iubeam toamna.

Iubeam sa ştiu ca tu erai alături de mine si mă ascultai.Calmitatea ta mă liniştea.Mă aduna.

Acum ?Acum vorbesc la trecut.Nu mai sunt la fel.Te-ai îndepărtat, nu îmi pasa.Am persoane noi în preajma mea.Persoane cărora le-am incredintat încrederea mea, poate mult prea devreme.Am simţit sa fac asta.Poate ca nimeni nu mă mai asculta ca tine si nimeni nu mai este interesat de ceea ce gandesc.

Mi-ai spus ca sunt o persoana diferită.Gandesc foarte diferit.Nu mă poţi defini.Nu poţi sa descoperi cum sunt eu.Tot ceea ce vezi..este misterul.Si atat.

P.S: Tu chiar crezi asta ?!

spät;

eram.tu.eu.noi.voi.acum.trecut.iubire.dragoste.răsărit de soare.

furtună.nori.ploaie.adevăr.puritate.

noapte.luna plină.stele.praf.ţigări.sex.ea.întîmplare.el.

de ce.cum.cand.a fost.

uitare.sfîrşit.început.senzaţii.momente unice.

nisip.trup.amestec.egal.niciodată.



Sa fim prea fericiţi, si sa ne doară.

Sa uiti sa mai trăieşti, sa nu îţi pese.

Sa minţi spunand adevărul.

Sa canti de fericire plangand.

Sa pleci uitand sa spui "La revedere.."Oriunde, oricand, singur.

Sa fim împreuna dar separat.

Sa ai un viitor spulberat, spart, împrăştiat si sa te bucuri.

Sărutidar cu brutalitate.Obligi sa exişti.

Îmbrăţişaţi sărind pe el/ea si spunandu-i prin priviri cat îl/o apreciezi.

Sa nu îţi pese dar sa iubeşti necondiţionat.

Dimineaţa sa pleci incaltandu-te cu fericire păşind greoi, urland de durere.

Seara sa îi porţi mirosul si sa te amesteci în mulţime.

Trăind singur..alaturi de cei din jur.

Visand la realitate cu ochii deschisi.



Vanzatorul de iluzii.

O tine strans în braţe.Trăieşte clipa.

Ea sta tolănita în braţele lui.S-a dezbrăcat de prejudecăţi.Are încredere în el.Ştie ca acum este vremea sa îl preţuieasca.

Braţele lui o îmbracă, invelind-o în voal.Alb.Pur.

Seara îi cuprinde.Pe o foaie de nor presara cu precizie praf de stele spunînd-i cat îl iubeşte;

E firesc, îi plăcea.Ea îi dărui totul.

El..iluzii.Se pierde;



suflete cu siluete lungi,indescifrabile, umbrite de neiubire...

Si îţi doreşti atat de tare sa caştigi lupta cu ea,încat ai renunţa la orice.

Pana si la cele mai frumoase momente din viaţa.

Ti-ai dori sa pierzi totul doar ca sa caştigi lupta.Sa o vezi plangand si strigand de durere.

Dar nu este o lupta cu ea, este o lupta cu eul interior ce mereu vrea sa iasă la suprafaţă, tradandu-te.

Te minţi singur, şti ca orgoliul masculin este de neivins.Sau poate nu te-ai chinuit destul ..

...für immer

Vocea lui vibra.

Undeva langă fereastra este acelaşi pachet de ţigări.

Sub pernă încă mai sta ascuns primul trandafir.

Totul este identic..dar lipseşte ceva.

-Voi pleca ..
-Merg cu tine !
-Ai merge cu mine ?
-Oriunde, oricand.
       Evita sa o privească, nu crede în vorbele ei.
                         Îl sărută uşor.
-Eu nu mai am timp..nu mai pot ramane aici.
       Hotarata merge spre biblioteca.Arunca ceasul.
-Acum am spart timpul !Acum ai timp sa mai stai cu mine!
-Clipa trece pe langă noi ...
-Nu pleca;am nevoie de zambetul tău mai mult decat orice..
-Trebuie.Nu am avut de ales..
-Mă mai iubeşti ?
-Desigur.
-Mai mult decat îţi iubeşti viaţa ?
-Nu.
-Mai mult decat îţi iubeşti prietenii ?
-Nu.
-Mai mult decat iubeşti muzica ?
-Nu.
-Dar atunci ?
-Trăiesc prin toate;
-..ia-mă cu tine.Voi trai cu dragoste si cu amintiri.
-Dar..dacă vom rămane fără ele? Dacă ce este în jurul nostru ne va despărţi la un moment dat ?

-Ne vom descurca.

ireal.

           Atunci cand il priveste este fericita.Nu arata asta zambind, pur si simplu sufletul ei zambeste.

            L-ar putea imbratisa ore intregi fara sa-i pese de ce este in jurul ei.

            L-ar privi neincetat ..

            Este inexplicabil de ce el este acea persoana.

            El o atrage, dar cu toate astea nu isi da seama.

Citesti asta si te intrebi daca este vorba despre tine.Continui si spui ca este imposibil sa fie vorba despre tine,ca am altceva mai bun de facut..gresesti.

zusammen;

Trupurile lor arzand de fierbinteli delicate.

Îţi măsoară cu privirea fiecare mişcare.

Se gandeste absurdă la cum o sa fie caracterizată.

Dorinţele ei sălbatice se lipsesc de buzele lor.

Îşi tine parul negru în voia vantului.Îi da o tenta de naturaleţe.

Spatele divin coborand de sub curba umerilor este acoperit de un voal alb.

Este persoana care nu spune prea multe prin vorbe.Doar muşcînd-se si privind-o în ochi vei ştii ce îşi doreşte.

Zgomotul tocurilor se aude din ce în ce mai încet.

S-a depărtat de restul lumii.Si-a luat rămas bun de la privirea lui.

Toate sentimentele ei au rămas închise sub mare.Toate amintirile au rămas bine prinse de valurile acum reci.

Ştie ca nisipul nu îi va mai aluneca printre degete.

Misterul marii a dispărut,la fel si ea.

Nu a luat nimic cu ea,nu vrea sa-si amintească de trecut.Chiar dacă asta ar face sa se simtă satifăcuta.

Îi va lipsi doar lumina vie a lunii care se înălţa pe cerul lipsit de nori.

dezintoxicare.

Pot sa vină clipe în care abecedarele sa ni se para poeme.

Dar fără autori.

Momente ale vieţii în care uităm sa trăim.

Acea parte a zilei în care îţi doreşti doar un sărut si o îmbrăţişare sinceră.

Îţi doreşti sa fie langa tine, sa te tina strans de maini.

Vrei atat de mult sa-si amintească emoţiile simţite în preajma ta încat devi egoist.

La un moment dat te saturi de distracţie si de ras;ai nevoie de linişte.

Ai nevoie de tăcere lingand lama de cuţit a clipei.

Te simţi golit de sentimente.

Regreti ca acele momente au trecut pe langa tine..si nu ai ţinut pasul cu ele.

Nu îţi convine ca ai tratat persoane care au ţinut măcar un pic la tine cu indiferenţă.

Nu eşti asa..nu asta ai vrut sa faci.

Nu ştii de ce ai reacţionat asa.De ce erai în stare sa îl laşi sa plece ?

Acum, uita asta.

 

timid;

O îmbrăţişează.

Timid, îi da esarfa din jurul gatului jos.Îi mangaie parul catifelat, dandu-i o suvita după ureche.

Îi şopteşte la ureche sa fie relaxată.

Parfumul ei îl atrage.Ea emană o energie care îl stîrneşte.

El o priveşte pentru cateva secunde în ochi.Nu se poate stăpînii si îi da jos cardiganul.Bustul ei arată ispititor.

Feminitatea pe care o emană îl inebuneste.

O sărută încet.

Au exclus tot ce îi înconjoară.



Suporta.

El nu observa nimic schimbat la ea.

Nu observa ca indiferenţa cu care o tratează o întristează pe zi ce trece.

Nu îşi da seama ca din cauza lui nu mai este nimic ok.

Îi lipseşte optimismul lui.

Zambetul lui timid s-a şters.

Expresivitatea feţei o trădează atunci cand spune ca este bine.

Oricine si-ar da seama ca nu e bine !

Oricine si-ar da seama ca nu este fericita !

Doar tu..nu.

P.S: Ştiu, nu sunt la fel ca mine.



Nu aici vreau sa fiu ..

Cred că ceea ce vreau să spun e că am nevoie de tine.

Cred că ceea ce ar trebui să ştii e că asta îmi dă fiori.

Frigul m-a cuprins, m-a capturat...si nu îmi mai da drumul.

Nu îl vad, dar îl simt..mai mult ca niciodată.

As vrea sa evadez, sa am pe unde fugi.Dar nu ştiu nimic legat de el.

Aici nu am gratii,nu am nici macar o fereastra sa pot respira fumul de Marlboro care cîndva mă liniştea.

Nu am nevoie de lumina ca sa mă simt mai bine, am nevoie de tine.

Acum doar cerul este limita.

În aceste momente norii sunt cearceaf pe soare pentru mine.

Îi acoperă razele, singurele lui arme.

Mă asemăn lui.

                                                                                           Tu nu stii sa fii nicaieri..

delicat;

Pielea ei catifelată nu mai este mangaiata de razele soarelui.

Iubeşte frigul,adora sa îşi tina parul în vînt iar esarfa sa emane un parfum unic.Un parfum doar al ei.

Parcă acum si vantul este împotriva ei..nici el nu o mai îmbrăţişează ca în vremurile bune.

Totul trece prea repede.În jurul ei nu mai exista compasiune...doar fiinţe fără suflet.

Nimănui nu îi pasa de ce simte ea.Nimeni nu o îmbrăţişează spunandu-i ca totul va fii bine.

Este o persoana diferită,nu un om fals.

Trăirile o urmăresc ..

Prin venele ei se scurg stări ce nu se vor uita...

Acum, mai mult ca oricînd...are nevoie de un sprijin.

...Un sprijin ce exista doar în ea;

irevocabil.

Fulgerele ii lumineaza camera.

Ploaia bate in geam ...

Ii este frig...sau poate teama.

Nu isi doreste sa il piarda.Ar vrea ca in acel moment sa o tina in brate si sa ii sopteasca la ureche ca totul va fii bine.Isi doreste sa-i simta respiratia langa gatul ei cand o imbratiseaza.

Isi doreste sa aiba o lume doar a lor,unde nimeni sa nu intervina intre ei...

Vrea sa il aiba din ce in ce mai mult,sa fie al ei.

Vrea sa o sarute usor brutal atunci cand ii mangaie soldurile.

Si-a imaginat ca nu va depinde de el starea pe care ea o are;ca nu vor fii dependenti unul de altul.

Noaptea se termina cu el,iar ziua incepe cu gandul ca bratele lui o vor cuprinde.