Îţi doreşti sa îţi mai zambeasca, sa rada si sa te stranga puternic în braţe.
Vrei sa îţi spună cat de dor ia fost de tine..de trupul tău; de tot.
Întrebi cu o curiozitate dementa dacă simte ceva cand te vede, dacă chiar îi plac glumele tale.
Te priveşte lung, parcă vede prin tine.
Cunoşti firea aceasta..visatoare, atat de romantică.
Ti-a lipsit ca fix atunci cand totul era perfect, ceva sa întrerupă momentul.
Nu vrei sa uiti de acele clipe..în care frigul era atat de cald.
Clipe în care soarele îţi strălucea în vene.
Mi s-a spus sa..scriu si despre mine.Nu doar despre cum vad eu lucrurile.Credeam ca asta mă defineste, dar nu este asa.
Toamna mă deprima.Toate schimbarile care s-au petrecut atat de repede.Parcă nici nu m-am putut bucura de ele..mă întristează.Si cel mai tare mă doare ca acestea vin din partea persoanelor la care ţineam al naibii de mult.Mă bucur de fiecare îmbrăţişare sinceră, de fiecare moment în care pot visa.Trecerea ireversibila a timpului mă face sa disper.Exagerez.Nu mă mai regasesc.Nu te mai regasesc.
Iubeam toamna.
Iubeam sa ştiu ca tu erai alături de mine si mă ascultai.Calmitatea ta mă liniştea.Mă aduna.
Acum ?Acum vorbesc la trecut.Nu mai sunt la fel.Te-ai îndepărtat, nu îmi pasa.Am persoane noi în preajma mea.Persoane cărora le-am incredintat încrederea mea, poate mult prea devreme.Am simţit sa fac asta.Poate ca nimeni nu mă mai asculta ca tine si nimeni nu mai este interesat de ceea ce gandesc.
Mi-ai spus ca sunt o persoana diferită.Gandesc foarte diferit.Nu mă poţi defini.Nu poţi sa descoperi cum sunt eu.Tot ceea ce vezi..este misterul.Si atat.
P.S: Tu chiar crezi asta ?!
si eu te iubesc ;;)
RăspundețiȘtergere