"Trăieşte în propria ei lume, unde totul se petrece de la sine.O lume fără reguli sau sacrificii.Cu toate acestea ,singura nu se poate bucura.Ştie ca nu este perfectă, nu este cea mai deşteaptă ,dar în ochii lui este.Si-a dat seama ca este o persoana complexa, ca stările ei diferă de la minut la minut iar lui îi este greu sa se obisnuiasca cu acest lucru.Vroia doar sa îl facă fericit si sa ştie ca sentimentul este reciproc.
Cateodata se fereşte de prietenii lui, în speranta ca asa va fii totul bine si nu îl va face sa se simtă penibil; alteori este aceiaşi persoana sinceră, sigură pe ea si nu îi pasa de părerile din jur, deoarece ştie ca ea este ea si nimeni nu o poate schimba.
Rămîne cu sufletul gol privind pătură de nori..
Tu, voi nu ştiţi ce gandesc.Unii nici măcar nu va inchipuiti, cu toate astea mă judecaţi.Îmi judecaţi fiecare privire, fiecare gest.Am pierdut.Poate ca este si vina mea, recunosc.Am nevoie de LIBERTATE, de libertatea de a gandi si de a-mi spune opinia, pe care o susţin de fiecare data cu tărie.
Ceea ce pare a fi rău este bine, dar tu ?Tu mă priveşti iar apoi laşi capul in jos.Te-au minţit, m-au minţit, i-ai crezut..Ştii ce simt ?Nu, nu ştii, nici nu ai de unde, dar îţi poţi imagina cu uşurinţa.Trebuie doar sa vrei.Imagineaza-ti ca ai un cutit de oţel în trahee si nu poţi respira.Nimeni nu suna la salvare, nimeni nu îţi da o mana de ajutor..toţi te privesc si parcă iubesc modul în care tu suferi.Eşti singur.
Te-am drogat cu dragostea mea, te-am făcut sa mă vrei din ce în ce mai mult, fără sa ştiu ca eu mă depărtam.Îmbătat de ura, îţi regasesti echilibrul intr-un pachet vechi de ţigări.Nu te satisface gandul ca odată ce ai ars si tigara asta, scrumul va ramane.Tu vrei sa nu mai ramana nimic, sa mă distrugi iar după sa plec odată cu vantul.Acum simt ca te-am pierdut, ca ele sunt împotriva mea.În continuare mă judeci, vrei sa simţi cum mi se despica pielea, sa îmi amesteci sangele cu alcool si după sa îl arunci în mare.Preferam o pedeapsă mai uşoară, dar valul de realitate ne-a cuprins si ne-a trezit.
De ce nu îmi mai canti ?
De ce parul tău nu se mai încurcă în vraja vîntului ?
Totul va fi bine, eu sunt aici si te ascult oricand.
Ia-ma in brate si spune-mi ca nu ai uitat ce noi am fost..si vom fi."
Cu toate ca nu are nicio logica pentru tine..pentru noi are.
mai nu stiu, imi place mult postul.
RăspundețiȘtergeredar poate ca nici noi tipele nu vrem sa ramanem indragostite de un tip o viata, sa fie totul ca la inceput.
viata nu iti poate permite sa stai si sa te gandesti numa' la voi doi.
vorbeam cu o mamica care zicea : pentru ca ne-am iubit atunci, acuma trag de responsabilitati. e normal, si merita orice lucru sacrificiul. oricum, nimeni nu iti va putea raspunde la cum sa faci ca o relatie sa mearga pentru tine.
aveam eu un stus:" is it love or is it art?"
o opera de arta. nimeni nu poate sa iti zica cum sa faci o capodopera/relatie.
si...important este sa te regasesti. :)
RăspundețiȘtergere