Ziua in care a inceput sa-mi pese.

A trecut mult timp de atunci..dar îmi amintesc fiecare detaliu.

Îmi pronunţă numele foarte atent, apoi îmi ciufuli în joacă parul.La atingerea lui întîmplătoare, un soc îmi străbatu corpul.

-Gandul ca eşti albă, rece, nemiscata, ca eşti aici..sa nu mai vad acea scanteie de intuiţie în ochii tai cand vezi dincolo de prefacatoria mea m-ar fi ucis.

-Tu ştii ce simt eu.Sunt aici, iar asta mă sperie.Mai degrabă as muri decat sa nu fiu cu tine, sa nu ştiu nimic de tine.Învaţă-mă ce ar fi bine sa fac.Învaţă-mă sa te iubesc si mai mult decat o fac.

Îmi mangaie delicat obrazul ,apoi îmi cuprinse fata în mainile lui.

"Încet, fără sa îşi ia ochii de la mine, se apleca.Apoi,brusc,dar foarte bland, îşi aşeza obrazul rece în scobitura de la baza gatului meu.Eram incapabilă sa mă mişc, chiar dacă as fi vrut s-o fac.Am ascultat sunetul respiraţiei lui regulate, privind cum soarele si vantul se jucau în parul lui negru.

Cu o încetineală intenţionata ,palmele lui au alunecat pe marginile gatului meu.Am tremurat si l-am auzit rasufland greu.Dar mainile lui nu s-au oprit, ci au coborat încet spre umerii mei si au rămas acolo.

Fata lui aluneca intr-o parte, iar nasul lui îmi atinse în treacăt clavicula.Se odihni cu obrazul presat delicat pe pieptul meu.Ascultandu-mi inima."

Tu îţi mai aminteşti ?Ştiu.Nu a trecut foarte mult timp, dar lipsa 'de tine' ,lipsa ta mă face sa reacţionez prosteşte, revenind la lucruri fără niciun folos.

Nici dacă m-as chinui, nu as putea sa uit cum ore întregi ne ţineam în braţe fără sa ne vorbim unul altuia.Cu greu mă desparteam de acea clipa, făceam eforturi imense pentru a face asta.Nu-mi lua amintirile acelea !Priveşte cum nebunia pulsului meu nu se poate opri.

-Te rog, nu te mişca.Ramai aici.

Iar în acel timp i-am luat mainile în ale mele.Era rece.La fel ca mine.Dar în acea clipa emanam căldură.

Mi-a şoptit ca nu ştie sa fie aproape de mine, iar eu m-am aplecat si mi-am aşezat obrazul pe pieptul lui atat de tare auzindu-i bataile inimii.Cat de plăcut era.

Nu pot sa nu fiu irascibila cu tine cand mă eviţi.Nu pot sa mă abţin sa tip si sa îţi reproşez ca nu eşti aici cand am nevoie.Dar regret.Nu pot sa fac asta!NU POT.Am nevoie de ajutorul tău..te rog.

Dacă asta te face sa te simţi mai bine, pleacă si inima mea se va opri.

P.S: Ceea ce este scris este inspirat din carti si NU are vreo legatura cu realitatea.





alcool;

Îmi dau seama doar din felul în care sta acolo ca a luat o doză.Cu capul lăsat pe umăr, balabanindu-si piciorul stang.Limbajul corporal o da de gol.Simt aroma de whisky a respiraţiei ei.Are o fata drăguţă, dar ridurile de expresie sunt mult prea accentuate, si un corp delicat.Mersul elegant, parcă de felina face parte dintr-o poveste cu spioni.O silueta dementa trece clatinandu-se pe langa noi doi.Formele tipei care tocmai se oprise i-au capturat privirea.Ea tranteste paharul pe masa cu mai multă putere decat intenţionase, pierzandu-si calmul.Îşi acoperă fata cu degetele lungi ce îţi inspiră o imagine gen sado-maso si îşi lasă buclele de foc sa se plimbe pe umerii sai goli.Cuvintele se leagăna în fata mea, semn ca mi s-au îmbătat ochii.

De acum încolo, totul va avea acelaşi gust.Comand un alt Jack Daniels.

Ok.Astăzi mi s-a reproşat ca mă înşel în privinţa lucrurilor pe care ceilalţi le fac.Mă înşel ca maine va fi o zi mai buna ca astăzi si ca peste un an sau doi voi regreta ceea ce am făcut.Am răspuns fără sa mă gandesc prea mult, am spus ca pot sa fac fata, orice s-ar intampla.Dar după ceva timp m-am gandit ca..poate ca nu voi mai putea zambi maine.De ce?Simplu.Pentru ca..poate ca maine nu voi mai fii.

Dar acum ca am aflat ca nu voi ajunge în Rai, pot încalcă toate regulile.Pot sa iubesc neîncetat,sa ofer fără sa primesc sau invers, sa fiu egoistă.Mai este puţin si se termina primul semestru.Un semestru în care nu am reusit sa dau tot ceea ce pot, dar de care sunt multumita.Orele trec al dracu` de greu cand ştii ca e ultima lecţie,ca peste o zi te vezi cu o persoana dragă ţie si nu ai răbdare.Asa ca prin ore îmi acord atenţia cititului sau privind pe fereastră.Si o anumită fraza mi-a atras atenţia:

"Viaţa este ca un joc.Respecta regulile cat poţi, joacă neîncetat, bucura-te de acest unic joc, trişează."



P.S: Necredinta.

exista 'cel mai bun prieten' ?

 10.06.2010.

"De ceva vreme îmi pun aceasta întrebare.Fiecare dintre noi auzim cuvintele mărunte cu înţeles brutal.Nu exista o zi în care sa nu auzi:'Am fost acolo cu prietenul cel mai bun';'Am mers la mall cu cea mai buna prietena'etc.Dar de ce este 'cel mai bun'?Sau cel puţin, de ce îţi este prieten?

"-Pentru ca este acolo"sau asa raspundeam cu uşurinţa anul trecut.

Ce calităţi ar trebui sa aibă ?

De ce ai avea nevoie de o persoana mai speciala cand te poti limita doar la o persoana obisnuita,comuna ?

Exista carticele mici cu mesaje cică 'specifice' pentru 'cei mai buni prieteni', un simbol pentru a-i arăta ca îţi pasa, dar este totuşi un simbol material.Nu şti sa îţi exprimi iubirea fata de acest cel mai bun decat prin inimi înjumătăţite ?Nu cred.

Am abordat acest subiect, despre prietenii cei mai buni, cu persoane mai mature sau mai copilăroase ca mine.Răspunsurile sunt foarte interesante, dar este adevărat ca totul depinde si de firea, personalitatea acelorsi persoane. Prieteniile între cele doua sexe diferă foarte mult.Un amic mi-a răspuns ca în fiinţa iubită are cea mai mare încredere, ca în ea a găsit acest prieten foarte bun, deoarece ia acordat încrederea, sinceritatea iubirea.

Pentru ca ei vorbesc orice oricand.

Pentru ca ea îl poate asculta si înţelege cu uşurinţa, iar dacă nu, ştie ca va fi alături încercînd sa găsească sensul cuvintelor.

Este draguţ sa poţi vedea mai departe de o anumită persoana.Dar consider ca, nu exista un prieten 'cel mai bun', ci doar o persoana care te poate sprijini si asculta, te poate încuraja sau sa te aducă cu picioarele pe pamant si careia sa îi spui din toata inima, la orice ora din zi sau din noapte:'Multumesc.'"

dincolo de ecou..numai e nimeni.

Intr-un apus de soare tarziu, prin lanul de grau, m-am pierdut..Nici tu nu mă mai găseşti, nici eu.Mă cauţi printre iluzii si deziluzii, printre cuvinte sau fapte, prin inima ta.Nu sunt nicăieri.
Gandul este real, tot ce ne înconjoară este o iluzie, o minciună.Este uimitor sa vezi cum oamenii se schimba de la un minut la altul.Încerci sa analizezi toate aceste schimbări si sa le găseşti sensul, dar fără rezultat.Ajungi sa nu te mai recunosti, sa te joci ca un saman cu toate aceste cuvinte.Mă strigi, tipi cat poţi de tare.Mă cauţi peste tot;prin baruri sau parcuri..nu sunt la vechea noastră banca.M-am desprins de trecut.
                                                            "-Ştii..eu sufar în linişte."

A fost cel mai bun remediu pentru ea.
A fost cel prin care ea vedea lucrurile, realitatea.
A fost cel la care a visat mereu cand era copil, acel prinţ pe motocicleta.Dar tu, hey, eşti desprins din basme ?!
A fost totul doar proiecţia mea ideală despre tine.
A fost cel care mi s-a scurs prin vene.
A fost...


Dar am ales sa cred în ceea ce fac, sa lupt pentru ce îmi doresc fără sa-mi pese de prejudecăţi,orgoliu sau altele.Poate ca sunt eu mai mult decat mă vad, dar vreau ca toate acele cuvinte sa prindă viaţa, forma,sens.Nu meriti atata atenţie, nici nu iti voi mai acorda.Mi-am însuşit o mie de povesti si versuri degeaba.
-Pămîntul este...acolo,undeva,printre randuri.Poţi sa o laşi mai moale cu toate criticile, pune emoţie si culoare!-

Si cum atunci nu ştiam sa lovesc, viaţa m-a lovit prima.M-am aparat cum am putut mai bine folosindu-mă de forţele mele.Fără răni, unde ne-ar fi puterea?!
-Acum!Acum, ascunde-mă de mine si de tot ce-am fost !-
   Nu am timp de regrete...Iartă-mă!Iertand totul, le vom castiga pe toate !

Viaţa este ca o întindere de apa.Este inutil sa fi un om sensibil intr-o lume de rechini.Intr-un ocean de probleme si griji indiferenta e o barca.
-Cata luciditate, atata suferinţă.-