ca iarna tu esti vara mea.

*Mi-ai şoptit ca în iarna care va veni, tu vei fi vara mea; si toamna ai plecat.*

"Aveam de gand sa nu mă bag, sa te las sa-ti scrii povestea, sa las lucrurile asa cum le vezi tu.Pentru ca eu am fost cea rea, cea nesăbuită, sau cum vrei tu sa-mi zici.Dar asta-i un roman-deja nu mai e doar problema noastră.Ai implicat prea mulţi oameni, totul a căpătat amploare, iar eu n-am de gand sa fiu personajul negativ.Nimic de zis, merit sa mă urasti, sa mă dispretuiesti, chiar sa fii crud cu mine.Dar asta e un drept doar al tău, pe care ti l-a dat faptul ca eu am greşit cu ceva fata de tine si nu poţi sa-l împarţi cu nimeni altcineva.Nu poţi sa le dai si altora dreptul asta."

Poate ca al meu corp s-a înţeles cu trupul tău, a fost o atracţie, dar sigur sufletele noastre nu au fost de acord cu ce se putea intampla.Înainte de a-ti castiga încrederea, vroiam sa lupt pentru ea, sa fiu nevoită sa-mi întrec condiţia.Eu nu îmi accept destinul, nu mă las pradă acestuia, vreau sa mi-l aleg, sa îl modelez fix cum îmi doresc.Am încercat sa iubesc, cu toata fiinţa mea, sa îl recastig si am devenit naivă.Îmi imaginam ca el nu poate fii altfel, decat cel pe care doar eu îl cunosc si am închis ochii.Acum ştiu ca este periculos sa iubeşti, dar eşti un las dacă nu faci asta măcar o data în viaţa cand eşti adolescent.Si, ca toţi adolescenţii cauţi ceva nou, nu eşti multumit de ceea ce ai.Orice senzatie vrei sa o cunoşti, dar sa nu vorbim despre adolescenţi.

Dragostea ti-o imaginezi ca si un drog, pe care ti l-ai ales, fără sa ai prea multe cunoştinţe,de la un magazin 'de vise'.Pentru începutai o senzatie ciudată, de parcă plutesti si totul este roz, este cum ai vrea tu sa fie, este roz,portocaliu,etc: euforie.Dai la o parte capricii sau alte priorităţi pentru a te simţi bine consumandu-ti drogul.Din nou si din nou, se termina, mai cumperi încă o doză, o supradoza si tot asa.Credeai ca nu poate deveni un viciu si ca poţi tine sub control, dar te-ai înşelat.Toţi din jurul tău îşi dau seama ca nu eşti tocmai ok, si se vad efectele.Nu mai ai bani pentru a-ti potoli 'pofta' devenită nevoie.Începi sa furi, sa te umilesti ,ca în final sa îţi bati joc.Prietenii te duc la dezintoxicare.După toata aceasta experienţa, îţi dai seama ca ai fost dispus sa faci orice.Dar cu 'drogul' cum ramane? El doar te-a ademenit si tu ai picat în plasa.Cam tarziu, nu crezi ?

Subconştientul tău făcea orice pentru libertate, pentru ca tu sa îţi dai seama ca exista o limita.Prietenii te întreabă ce iubeai la acel drog, pentru ca era clar ca pe langa nevoia de mai mult si mai mult, dependenţa exista si o oarecare plăcere..de care nu îţi dadeai seama.Răspunzi timid, umil si gandindu-te ca poate candva vei regreta:"Iubeam tot ce eu nu puteam fi.."

Aveai tot felul de stari, îţi ordona sa faci ceva, iar tu ascultai atent si faceai acel lucru ajungand la urmatoarea replica:"Sa nu te misti, sa te gandesti numai la mine, sa nu mă uiti la plecare!Vom reusi asa!"Si te-ai supus.

Ai alunecat din idee în idee.Te-a rugat sa ii gasesti un loc, sa nu o pierzi.



-Nu voi mai continua asa, nu mai am destula putere pentru a-mi confrunta destinul, PACE !

*Inspirat din realitate, DOAR inspirat !*



-femeia te omoara

Carne incalzita, suflet îngheţat de nepăsare..În ploaia rece ea îi fura o ultima privire.

Cand privirile celor doi s-au intersectat, un vanticel îi mişcă o suvita peste obraz.Cu grija, atent la fiecare mişcare pe care o face, îi da la o parte firele de par roşu.Dragostea celor doi a fost spălată de picăturile mari de ploaie.Nu îi merită privirea sau atenţia, nu îi merită nici toata iubirea pe care a purtat-o cu el atata timp.Si totuşi..trişează.Îl îmbăta cu parfumul ei.

Privirea ei se amesteca prin el.Ştie ca îl poate manipula foarte uşor.Un singur sentiment a rămas.Un sentiment care a nascut toata povestea lor si care a omorat-o.Sentiment pe care ea nu îl poate controla.În schimb, acest sentiment îi hrăneşte teama, frica ca nu îl va mai putea simţi vreodată.

În mintea lui toate amintirile se derulau, iar el dădea 'replay' din nou si din nou.O iubea.

  El o sărută brutal.Îi împinge trupul firav de zidul din fata casei ei.O obliga sa ramana a lui.

-Da-mi drumul dacă mă iubeşti.

-Îmi dai voie sa tin la tine ?!

 Băiatul îi apuca capul în mainile lui ,ţinînd-o încă lipită de perete.Ea îi arunca o privire jucăuşă soptindu-i:

"-Femeia...te omoară"

merry x-mas !:)

Crăciun fericit tuturor ![sau cat a mai rămas din el, ştii, toate trec repede]

Cititorule, sa ai parte de sărbători asa cum ti le doreşti tu si toate cele bune !

pui;

"Ştii..de ceva timp îmi petrec serile langa fereastra.Stand asa, singura, mă linistesc, sunt calmă..dar mereu singura.Nu mai exista un "el" pe care sa îl pot suna oricand spunînd-i cat de mult îmi lipseşte.Ele nu îşi mai dau niciun interes prieteniei care ne-a legat.Timpul trece..iar noi trecem odată cu el.

Acum puţini ani, cand aveam 10 ani îmi doream sa fiu o adolescentă.Vroiam sa fiu un adolescent rebel, nebun care îşi poate atinge orice ideal.Acum, lucrurile s-au mai schimbat.Nu stau prea bine cu logica, dar nu sunt la fel ca ceilalţi.Ştiu, nimeni nu este la fel..dar eu sunt prea diferită.Eu mă lupt zi de zi cu tot felul de păreri prosteşti.Tot timpul mi l-am oferit cititului sau teatrului.Poate ca este ceva rău în asta, nu mi se pare.Probabil ca fac parte din grupul acelor oameni care nu pot fi intelesi atat cat trăiesc.Mereu voi fi un copil.

O forţă, nu ştiu dacă îmi face rău sau mă cheamă spre fericire îmi ia minţile si se joace cu gandurile mele.Nu se plictiseste de mine.Toate gandurile mi le amestecă, toate trăirile mi le şterge cu o carpa si îmi toarnă zilnic cate puţin alcool în creier.Acea forţa mă teleghideaza.Mă face sa uit totul..dar eu nu vreau sa uit.Vreau sa adun din ce în ce mai multe amintiri pe care sa le pun cap la cap si sa îmi găsesc răspunsurile demult aşteptate.Sunt conştientă ca va mai dura ceva timp pană sa pot face asta, pană atunci nu mă subestima."

               -O voce groasă se auzi din spatele ei, pasi inceti se îndreaptă spre ea.A încremenit.-

-Se poate ca...acea forta sa fiu chiar eu ?

Ea a încetat sa mai respire.Palmele lui reci îi mangaie umerii obrajilor.O cuprinde în braţe.Îi arunca un zambet misterios.Braţele lui reci aluneca uşor spre şoldurile ei.Ea nu face nicio mişcare.Se lasă pradă lui.Este atat de fermecată de atingerile lui, incat îşi închide ochii si asculta fiecare bătaie a inimii .Îi priveşte mainile, iar tatuajul din dreptul degetelor îi atrage toate atenţia.Era o iniţială, si nu întîmplător, era chiar initiala ei.Nu ştie cum sa reacţioneze.Cunoaste parfumul celui care o vrajise.Era mirosul care o îmbăta în fiecare seara de vineri în care îl aştepta la porţile liceului.I se părea a fi imposibil ca sa mai poarte un altul acel parfum..era mult prea special.Felul cum degetele lui îi apasau brutal şoldurile îi era cunoscut.

Poate ca va continua, candva..

pui;

"În ultimul timp nu mă mai recunosc.În viaţa mea totul se întîmplă la fel ca si intr-o gara pustie:multe persoane vin, pleacă si din nou revin.Si tot asa.De fiecare data alt sentiment.Cu timpul m-am maturizat si am uitat sa fiu copil.Am uitat sa mă bucur din nimicuri, îmi bat joc de viaţa.Viaţa mea depinde de mine.Eu ştiu cel mai bine cum mi-o fac ca sa îmi fie bine, sau poate ca vreau sa îmi fie rău.În viaţa nu ai prieteni adevăraţi, prieteni stabili.Se schimba după anotimp toţi, inclusiv eu.Nu mă poate obliga nimeni sa fac ceva, eu decid ce trebuie sa fac.Am cerut mii de păreri, am primit si mai multe răspunsuri si cu toate astea nimic.De la un timp nu mai dorm.Maxim 5 ore.Oboseala m-a cuprins.Nu mai dau randament în nimic.Urăsc sa mă plang, dar cîteodată îmi e teamă ca trebuie sa o fac.Îmi este frica de trecerea timpului..mă schimba prea mult.Nu cer nimanui sa se schimbe, cer puţin din toate.Nu mai sunt acea eleva timidă, acea prietenă veselă care doreşte fericirea.Nu.Acum sunt rece, m-am schimbat.Am dăruit fericire si iubire, în schimb nu am primit nimic.Nu mi-ar trebui neaparat ceva în schimb.Dar nu mai am de unde sa ofer iubire..Te-am pierdut.Alături de tine am invatat sa preţuiesc mai mult totul.Timpul, oamenii si viaţa.Cand ai plecat, ai făcut asta foarte brusc.Nu am fost pregatita.Am plans, am ras, am rămas cu amintiri frumoase.Am ţinut minte ca în lucruri simple e bine sa cred, ele mă fac fericită.Am ţinut minte ca sunt speciala asa cum sunt.Nu vreau sa te dezamagesc, mi-ai spus sa nu fac ceva nebunesc vreodată, sa tin la mine.Odată cu plecarea ta..ai schimbat totul."Imagineaza-ti :

• O balerină, o artistă care si-a petrecut viaţa în sala de repetitii.Toata viaţa ei a dansat, toata viaţa ei a fost un spectacol.Cand nu se aştepta, un accident banal, fără sens a lăsat-o paralizată.Nu-si mai putea urmări conturul mişcărilor precise.În jurul ei se auzea doar muzica pe care exersa.Fără dans si-a pierdut viaţa.

Ce sens ar avea iarna dacă nu ar ninge ?Ce rost ar avea aşteptarea dacă nimic nu s-ar schimba ?
Mi-ai promis ca atunci cand totul va fi mai greu, o îmbrăţişare lungă si calduroasa va schimba totul.

Eu încă aştept sa pot învăţa din nou primii pasi de dans.

P.S:Indiferenţă.Imi lipseşte.

someone special.

"Trăieşte în propria ei lume, unde totul se petrece de la sine.O lume fără reguli sau sacrificii.Cu toate acestea ,singura nu se poate bucura.Ştie ca nu este perfectă, nu este cea mai deşteaptă ,dar în ochii lui este.Si-a dat seama ca este o persoana complexa, ca stările ei diferă de la minut la minut iar lui îi este greu sa se obisnuiasca cu acest lucru.Vroia doar sa îl facă fericit si sa ştie ca sentimentul este reciproc.

Cateodata se fereşte de prietenii lui, în speranta ca asa va fii totul bine si nu îl va face sa se simtă penibil; alteori este aceiaşi persoana sinceră, sigură pe ea si nu îi pasa de părerile din jur, deoarece ştie ca ea este ea si nimeni nu o poate schimba.

Rămîne cu sufletul gol privind pătură de nori..

Tu, voi nu ştiţi ce gandesc.Unii nici măcar nu va inchipuiti, cu toate astea mă judecaţi.Îmi judecaţi fiecare privire, fiecare gest.Am pierdut.Poate ca este si vina mea, recunosc.Am nevoie de LIBERTATE, de libertatea de a gandi si de a-mi spune opinia, pe care o susţin de fiecare data cu tărie.

Ceea ce pare a fi rău este bine, dar tu ?Tu mă priveşti iar apoi laşi capul in jos.Te-au minţit, m-au minţit, i-ai crezut..Ştii ce simt ?Nu, nu ştii, nici nu ai de unde, dar îţi poţi imagina cu uşurinţa.Trebuie doar sa vrei.Imagineaza-ti ca ai un cutit de oţel în trahee si nu poţi respira.Nimeni nu suna la salvare, nimeni nu îţi da o mana de ajutor..toţi te privesc si parcă iubesc modul în care tu suferi.Eşti singur.

Te-am drogat cu dragostea mea, te-am făcut sa mă vrei din ce în ce mai mult, fără sa ştiu ca eu mă depărtam.Îmbătat de ura, îţi regasesti echilibrul intr-un pachet vechi de ţigări.Nu te satisface gandul ca odată ce ai ars si tigara asta, scrumul va ramane.Tu vrei sa nu mai ramana nimic, sa mă distrugi iar după sa plec odată cu vantul.Acum simt ca te-am pierdut, ca ele sunt împotriva mea.În continuare mă judeci, vrei sa simţi cum mi se despica pielea, sa îmi amesteci sangele cu alcool si după sa îl arunci în mare.Preferam o pedeapsă mai uşoară, dar valul de realitate ne-a cuprins si ne-a trezit.

De ce nu îmi mai canti ?

De ce parul tău nu se mai încurcă în vraja vîntului ?

Totul va fi bine, eu sunt aici si te ascult oricand.

Ia-ma in brate si spune-mi ca nu ai uitat ce noi am fost..si vom fi."

Cu toate ca nu are nicio logica pentru tine..pentru noi are.