Este suficient sa iubeşti ?Este suficient sa respiri ?
Ar fi destul un nimic.

Lasă-mă sa zambesc

.Eliberează-mă.M-ai închis intr-o stare de nostalgie, de melancolie si nu pot evada.

Sunt prizonieră între patru pereţi.Nu am ferestre sau uşi...nu am nimic.

Te-am pierdut printre raze.

Pentru tine.

Simt ca am nevoie de mine acum.

Ştii..de ceva timp mă chinui sa mă regasesc, sa-mi adun forţele si sa îţi marturisesc ceea ce simt.

Îmi este dor de TINE !Da, chiar îmi este.
Ştiu ca te-am făcut sa plîngi..si nu mi-am dorit asta nicio secundă, nu puteam si nu pot gandi asta nicio clipa.Este adevărat ca m-am schimbat, observ asta foarte bine.Îmi pot da seama ca te-au durut cuvintele pe care ti le-am spus..Nu sunt genul de persoana care sa îşi descarce nervii pe cineva, mă cunoşti, mă descurc,mai mult sau mai puţin bine, dar strang din dinţi, plang, urlu si zambesc;ranjesc printre lacrimi dacă este nevoie.
Acum îţi pot scrie sute de randuri, pot face asta.Pot scrie o carte despre prietenia dintre noi..Si pot spune cu tărie ca soarele ne-a legat.Chiar dacă, roşcată fiind, ploaia m-a adus langa multe clatite fierbinţi si o furtună.Important era ca eram noi doua si tu îţi poţi aminti acea zi...acel început de vară ?
Îmi spuneai "la bara noastră proaspăt vopsită" printr-o îmbrăţişare ca maine va fi mai bine..Mă incurajai, te incurajam si speram la mai multă fericire.Cat de diferite sunt lucrurile..atunci radeam din nimicuri, dar eram fericită si îţi dădeam si ţie din bucuria mea, dar ce tu îl primeai de fiecare data.M-ai sfatuit mereu sa las adrenalina, nu o sa îmi facă de fiecare data bine asta.Si recunosc, ţigările nu mai sunt ce-au fost! :))
Cu tine puteam vorbi ORICE[nu vreau sa vorbesc la trecut, îmi este teamă de acest lucru].Si nu am vrut sa..comunicam prin intermediul unui blog[mai ştii cat m-am rugat de tine sa îţi faci si tu un cont?:>;am rămas aceeaşi narcisistă cand e vorba de vară]

                                                      Amintirile nu mă obosesc..

indiferenta.

De ce vrei sa faci bine cand nimeni nu ti-a cerut asta ?

De ce nu te intereseaza viata ta ?
De ce nu iti faci tie bine ?!

Nu raspunde provocarilor din jurul ei.

 Te-a lăsat singura cu gandurile tale.Îţi asterni toate trăirile pe o foaie de hartie.Încap doar pe o foaie de hartie ?!Desigur !Duci o lupta continua cu tine.Nu cîştigi tu, preferi sa te laşi bătut si a doua zi sa o iei de la capăt.Dar pană cand vei continua asa ?Cand vine vremea ca tu sa te prabusesti ?Cat de curînd.Eşti cu nervii la pămînt.Te întrebi:"Dacă are pe altcineva?Dacă în momentul asta o sărută pe o alta?Dar dacă îi este dor de tine si tine la tine, chiar va veni intr-o zi momentul cand totul va fi ca în vremurile bune?"Eşti geloasa.Isterica.Tot ce te înconjoară este de vină pentru starea ta de spirit.Nimic nu arată cum trebuie, nimic nu este bine aşezat, nimeni nu este de partea ta, nimeni nu te înţelege, ti s-a răcit ceaiul si tot asa.Unde vei ajunge dacă plîngi ?Ce vei rezolva? Îţi cureţi sufletul cică;pentru 5 minute maxim.

Ploua !În sfîrşit ploua.În sfîrşit este toamna în adevăratul sens al cuvîntului.Cu toate ca..asta nu te mai ajuta cu nimic.

În vremurile bune, săream împreuna în bălţile din fata blocului, stăteam în ploaiesi mă tine-ai strîns în braţe.

"Ti s-a întins rimelul.Ai parul ud.Mi s-a lipit mana de şoldurile tale..Poţi sa rămîi aici pentru o eternitate?"

De unde atata înţelegere atunci? De ce totul se schimba în funcţie de anotimp.

Multe întrebări mă nelinistesc.

Nu suport sa mă plang.Am urat asta din tot sufletul.Mai ştii cand îmi spuneai ca mă iubeşti cu toata fiinţa ta? Ca trupul tău este si al meu.Ca mereu totul va fii bine si vei face orice posibil ca sa fim fericiţi..Din prea multă iubire si afectiune nu ştiai cum sa mă iubeşti.Îţi era teamă ca nu cumva sa greşeşti, si sa te las.

Observi ca acum totul este invers ?

Asta pentru ca m-ai rugat sa scriu aceste randuri.Acum le-am transcris..

După vremea cand..chiar puteam fi fericită cu adevărat.^_^

atunci.

Îmi e dor de vremurile bune.

Vremuri în care eram doar noi.

Nopţi pierdute doar privindu-te, zambind si atît.Dimineţi de vară începute prea devreme.Dimineţi în care îmi trăgeam o pereche de blugi un pic "mai rupţi", un tricou comod, rucsacul si mă întoarceam tocmai seara acasă.Tot timpul în care ne uitam la apa ca sa ne calmăm;îmi cantai iar vantui îţi ciufulea parul.Erau acele zile unice, speciale.Eram nedespartiti/nedespartite.

Mai ştii ?:"În mijlocul verii, bocanci, nisip în par, libertate, mare si ţigări"

Nu am uitat de noi.Si acum mă refer la NOI; la timpul preţios din vară.Îmi lipsesc îmbrăţişările tale.Sa mă strangi în braţe atat de tare, pană mă storci de energie.Sa rad din inima.Sa zambesc sincer.Sa mă laşi pana termin sa mă alint, ca după sa încep din nou.Au trecut acele clipe.Mă epuizează amintirile cu noi.

Îmi este dor de acele vremuri.

Acum ne-am schimbat.Nimic nu mai este la fel; a fost.

Asta este pentru voi,

poate ca puteam continua, dar ştii ca totul se simte.



Te priveste gol.Pe chipul ei nu vezi nici cea mai mica urma de expresivitate.Sclipirea din ochi a disparut, odata cu el.Acum este un simplu om, mai bine spus robot.

Citeste, dar fara prea mult interes;nu se mai imagineaza intr-o alta lume.Este doar pe fotoliul comod de langa geam cu o cana de ciocolata calda.Mangaierile lui ii alinau pielea parca atat de rece, incat sangele i s-ar fi oprit in loc.Vocea lui o incalzea.

Ceva era special la ea.Nu era o fata ca oarecare, era un om special.De ce?Pentru ca el putea sa atinga perfectiunea ei.

Nu se poate concentra in niciun domeniu.Nu se exteriorizeaza.Stie ca ceea ce  o inconjoara nu ii face nici bine, nici rau;totul e monoton si lipsit de sens.Sau poate de interes si bunatate.Ii este teama ca doar prin durerea si golul din suflet,(da, cam atat ia mai ramas), stie ca el a fost real;a fost acolo, cu ea si o fermeca.Doar prezenta lui o fascina.Emana un aer misterios ce-i trezea simturile.Vroia sa il cunoasca, sa il stie, sa fie al ei.Unde este cand are nevoie de el ?

-Acolo.

Si ştii..am iubit energia ce toamna mi-o lua.

Iubeai sa mă ştii în grămada de frunze colorate..iar razele de soare sa treacă prin mine.

Numai una se furişa pe chipul meu.În acele momente nu îţi spuneam nimic.În mintea mea opream timpul în loc, credeam în asta.

Doar ca tu îmi dădeaiaceasta stare.Îmi lipeai sufletul ce era împrăştiat printre stele.Si în stele credeam.

...Atat de mult îmi este dor de vremurile bune.

Fără a-mi da seama..m-am schimbat.M-am maturizat.Sunt un adolescent si asta poate explica multe, sau poate nu.

Pe atunci eram un copil naiv ce iubea si trăia din plin fiecare clipa..Acum ?!Acum trăiesc printre minciuni, prefacuti si mă lupt cu timpul.Nu mai reuşesc sa tin pasul cu secundele ce trec si se duc.Nu mai pot sa vad binele printre atît de mult egoism.Nu mai ştiu sa rad din inima.Nu am timp sa visez, sau dacă am, cineva mă aduce mult prea repede cu picioarele pe pămînt.

Îmi lipseşte tu cel vechi.De ce nu mă laşi sa te fac fericit ?

În mintea mea prea multe întrebări nu îşi găsesc răspunsuri..Am nevoie de explicaţii si de conjingere.Nu mai cred în vorbe goale spuse în grabă.Îţi vezi viaţa ca pe un joc: Eşti actorul principal, înveţi din greu replicile.Cand este momentul spectacolului si poţi sa te afirmi, te pierzi.Nimeni nu îţi şopteşte ce trebuie sa spui..te lasă singur si umilit.

De ce nu vrei sa îmi acorzi atenţie ?

De ce nu vrei sa îmi zambesti ?

De ce ai uitat sa mai fi copil si sa uiti de griji ?

Nu ti-am cerut ajutorul..dar acum am nevoie de trecut.

Nu-ti voi spune dacă am plîns sau nu..Îţi vei da seama singur de asta doar uitandu-te în ochii mei.Privirea mea este goală.Zambetul nu îţi mai transmite ceva.M-ai golit uşor si sigur de sentimente.M-ai stors de fericire si m-ai lăsat sa mă descurc.

Bine .pacat ca nu e bine deloc.

momente de libertate.

M-am lăsat pradă visarii..
Sunt propria-mi victimă în jocul cu viaţa.
Nu mai depind de nimeni.
Pentru mine timpul nu are unitate de masura.El doar trece..si trecerea ireversibila a timpului lasă în urma doar mici semne ca acel ceva a fost.Este inexplicabil ceea ce eu simt.Nu îmi cere sa mă definesc.Nu mă voi uita în oglindă ca sa mă cunosc mai bine, în niciun caz.
Nu îţi las nicio dovada ca am existat.

Trimite`mi o raza de soare ,cand sufletul mă doare..cand amintirea doare.
Prin durere sufletul nu mai are curajul sa spere.

hiperactiv...derutant;

Okay.Nu mai eşti un simplu copil.Ai devenit adolescent.

Si gandul ca ai responsabilităţi te distruge.

Adolescentă si prima dragoste.Ai dat de cele mai tari formaţii prin care versurile te definesc.

Nehotărîre.Sinceritate.Îţi formezi gandirea.

Maturitate=>Tot un copil ai rămas.

"-Mă laşi sa mă joc în parul tău ?!:o3"

"-Desigur."

E clar, eşti cel mai fericit.

Adolescentă si prima beţie.Eşti praf !Si totuşi îţi place tipa care se uita insistent la tine.

Este diferit la fiecare.Tot un copil ai rămas.

Acum vrei sa atragi atenţia.

"-Vreau un tatuaj.Vreau sa mă vopsesc.Vreau alta forma la sprancene"

Se poate si mai rău ?Desigur, asta nu-i nimic !

Alint.Durere.Copilărie.Amintiri.Speranta.Momente de fericire.Ţigări si vreau un caine.

P.S: Nu trebuie sa înţelegi nimic dintr-un joc de cuvinte.

o doza de nimic.

          Soarele apune.Strada pare goală.Oraşul este stins..prea devreme.

-Te vreau al meu, doar al meu.Sunt egoistă.Nu vreau sa te împart cu nimeni.Trezeşte-te !Sunt chiar aici.

          Buclele bine conturate se scurg pe abdomenul lui.

          Si-au amestecat trupurile în pătura de raze.

Oraşul se trezeşte.Nimeni nu zambeste.

Dar eu pot, eu sunt Superman!

kiss me;

-Mă vei uita, dintr-o secundă în alta.

-Cum poţi crede asta ?!

-Este ceva firesc, totul se uita.

-Dar..eu te iubesc.                                                         
-....încă;
-Mereu.
-Niciodată.

Cuvinte surde vor sa fie înţelese.
Minciuni ascunse sunt pururi adevăruri.
El îi promise dragoste sinceră,
Ea are doar sperante neînsemnate.

S-a îmbrăcat purtant mirosul tuturor.

Si-a mascat chipul în secrete fără importanţă.

S-a dezbrăcat de capricii.Si-a descoperit trupul.

În adierea vantului îşi lasă o suvita roşcată sa îi atingă chipul umed.

Se aşează pe patul de frunze arămii.Corpul ei are nevoie de el.De atingerile plăcute seara.De sărutări lungi si pasionale înainte de culcare.

Ceva din ea lipseşte.Pe dinauntru este golită de sentimente.

În exterior se vad julituri.Lesina în speranta ca cineva o va găsi.

Acel cineva fiind el.

Si atunci totul sa fie la fel ca în trecut.

-Ştiu.Nu îl pot aduce înapoi.Trecutul nu poate fi la fel în viitor.

Nevoia de el o disperă.Spera în demenţă ca totul este un coşmar, dar el nu este langa ea sa o îmbrăţişeze dimineaţa.

-Ştii..îl simt aproape.Îi recunosc paşii înceti si zambetul timid.