Revenire, partea ||

Pană la urma l-am invitat în dormitorul meu.Cand a intrat în camera si-a dat tricoul ud jos si s-a trantit în pat.Am fost surprinsă, deoarece făcea aceleaşi lucruri ca si acum 10 ani..doar ca atunci eram nişte copii.În timp ce îi căutam un tricou mai larg, încercam sa spun ceva, dar nu puteam.Cuvintele mi se opreau în gat.El a observat acest lucru si a început  conversatia.

-Ce mai este nou pe aici ?
-Oamenii.

A înţeles ca tot nu mi-a trecut supărarea si ca nu îl pot ierta pentru ceea ce a făcut.Era mai mult decat credea el ca a fost.
Îi dau un tricou vechi pe care-l purtam cand făceam curăţenie, era singurul mai larg.

-Multumesc pentru tricou si pentru faptul ca m-ai lăsat sa stau aici pana încetează ploaia.
-Lasă multumirile.Cat vei sta în oraş ?Sau nu se spune..sa nu îţi strici noua plecare.
-Uite, ştiu ca eşti supărată pe mine, dar mi-am cerut scuze.
-"Cu o floare nu se face primăvara"
-Îmi dai o şansa ca sa-ti explic totul ?
-Nu ai cum sa imi explici totul, nu ai explicaţii suficient de bune pentru ca eu sa te cred.Aţi fugit împreună în acea seara si nu a mai auzit nimeni nimic de voi.Asta e tot.
-Între mine si ea nu a fost nimic..si nici nu va fii.Cat timp am călătorit m-am gandit doar la tine.
-Foloseşti cuvinte mari, mult prea mari pentru o persoana ca tine.Dacă te gandeai măcar o secundă la mine dădeai un semn de viaţa si eu puteam sa te ajut, sa te înţeleg, sa te sprijin.Doamne!Veneam cu tine!
-E de ajuns ca unul din noi a pierdut mulţi ani degeaba..îmi doream ca tu sa mă uiti si sa îţi faci planuri măreţe pentru viitorul tău..nu sa te gandesti la mine.
-Cine a zis ca s-a gandit la tine ?!Ma faci sa rad.
-Încă tii la mine, A, altfel nu mă primeai în casa, si tu ştii asta..


Avea dreptate.Am fost mai mult decat fericită atunci cand i-am auzit vocea.Iar acum sta jumătate dezbrăcat în dormitorul meu privindu-mi fiecare mişcare.Arată ca un zeu, este mai mult decat superb.
Stăteam lipită de dulapul din fata patului în care el stătea si nu spuneam nimic.Păream ca o muta, dar am considerat ca nu-si au rostul cuvintele.

-Mă voi întoarce la vechea locuinţă a părinţilor mei si o sa îmi caut un loc de munca.Vreau sa raman aici.Crezi ca poţi sa fii prezenta în viaţa mea?
-Scuză-mă, dar nu îţi înţeleg întrebarea.Adică, ce tot spui ?!
-Intelegi foarte bine !

În acel moment m-am gandit ca..este spre binele meu sa-i ofer o nouă şansă si sa o luăm de la capăt, sa fie totul asa cum mi-am dorit sa fie.Îl pot ajuta, si el la fel.Plus ca acum nimic nu ne mai desparte, iar el era mai important ca orgoliul meu.

Revenire, partea |

-După atatia ani pierduţi în vraja marii, te-ai gandit sa mă suni si sa o luăm de la capăt.Tipic ţie...

Au trecut 10 ani si imaginea ta îmi este la fel de bine tipărita în minte.Ti-am promis ca îti păstrez amintirile într-un colţişor din mintea mea.M-am ţinut de cuvant.-

Sambata, ora 11:00, iar eu încă îmi pierdeam timpul prin pat.În timp ce pleoapele mi se închid, telefonul începe sa sune..si suna..suna..suna..intr-un final am răspuns:

"-Neata, A.!Sper ca nu te-am trezit...asa cum o făceam de obicei.

..cunoşteam acea voce groasă, dar blanda.Îmi aminteam aproape zilnic de acel calduros, dar plin de mister 'neata'.Cu toate ca eram sigură ca tu erai la telefon..evit sa spun ceva.A trecut atata vreme ! el continua:

-Ştii..mă întrebam dacă locuieşti încă aici...Mai eşti acolo ?!

-Deci chiar te-ai întors..totuşi..

-Lasă-mă sa îţi explic, da-mi o singura şansă si îţi promit ca nu o sa te dezamagesc!

-Nu am timp de explicatiile tale, la mijloc sunt 10 ani în care nu ai mai dat niciun semn de viaţa,plus ca ti-ai schimbat si numărul de telefon iar tot ce am putut afla despre tine este ca ai fugit seara cu ea.Toata lumea a fost ingrijorata pentru tine, inclusiv eu.

- ..nu am crezut ca..

-Nu mă intrerupe !Ce a fost ,a fost si cu asta am pus punct discuţiei.

-De dragul vremurilor bune, în care era totul perfect, nu îmi închide telefonul în nas.Măcar spune-mi dacă ai rămas în oraş si locuieşti tot cu sora ta.

-Nu crezi ca e cam tarziu sa te mai interesezi de mine ?!Ştii, nu totul ti se oferă pe tavă doar ca eşti cine eşti.

 ---------------------------------
-Dar..te-am rugat !"


De fiecare data, sambata după masa îmi petrec cateva ore bune în fata laptopului (sambata este zi de lene).Se aude un zgomot ciudat din spatele uşii, dar dau vina pe motanul care are obiceiul de a sari peste anumite lucruri sisfarseste lovindu-se în usa.Suna insistent la usa, dar cum am zis mai sus, sambata este ziua de lene si o las pe sora mea sa răspundă.După cum mă aşteptam, iese din camera ei injurandu-mi motanul, 'se loveste' de vechea floare din colţ pe care ea a denumito jungla si deschide usa.
-E pentru tine !!!
Din ce îmi amintesc, nimeni nu si-a anunţat prezenta în acea zi.Cu greu renunţ la ideea ca urma sa îmi fac o masca de fata si sa mă răsfăţ.Merg spre usa de la intrare.Un fulger bate în geam si mă gandesc ca 'musafirul nepoftit' probabil îşi caută un adapost.Cam asa ceva a si fost...
-Ce cauţi  aici ?!Ai greşit persoana, adresa..
El era ud tot.Se scurgeau picături de ploaie din hainele lui.Nu puteam sa îl dau afara..era furtună (sau puteam, dar ceva din mine m-a oprit).Cu toate astea nu mă pot abţine sa nu îl critic si sa nu îi reproşez ca a greşit mult prea mult, iar eu nu vreau sa  îmi mai amintesc de persoana lui.Ştiu ca au trecut 10 ani, dar la infatisare este neschimbat, ok..acum are un corp de invidiat, dar trasaturile sunt aceleasi.Nu îi pot uita zambetul din coltul gurii, sau ochii albastrii ca cerul cand este vara.Acum este un barbat în toata firea.A renuntat la tunsoarea de pusti si si-a schimbat aspectul neingrijit.
-Sunt sigur ca am venit unde trebuie, si spunand aceste cuvinte si-a asezat palmele pe talia mea si m-a sarutat pe obraz.

În mine se dadea o lupta..mi-am promis ca nu voi mai avea vreo legatura cu el, ca nu o sa vreau sa fac parte din viaţa lui, destul de zbuciumata,ca si eu îmi refac viaţa, la fel ca el.Dar în atatia ani, nimeni nu ia putut lua locul..Iar acum, cu venirea asta neasteptatasi alte 5 batai în plus pe minut.N-am rezistat si l-am luat în brate, foarte strans.M-a bufnit plansul, dar incercam sa ascund acest detaliu..incercari esuate. simt ca îmi bate din nou inima..
-Si traditia de sîmbăta a rămas la fel ?
-Pijamale dimineata-după amiaza iar seara-filme ?
-Lucrurile s-au mai schimbat, au aparut si altele în program.Sunt un om matur acum.
-Pijamalele cu pisici si papucii pufosi îmi demonstreaza asta !
-Mai taci !Vrei un prosop ?
-Eventual mă inviti inauntru ..?!
-Mergi cam departe pentru un strain.
(sa fim seriosi, nu era un strain, cel putin, nu pentru mine)

Stiu !A trecut mult, foarte mult timp de cand nu am mai scris nimic pe blog.Nu incerc sa imi gasesc scuze de genul:'N-am avut timp, am avut altceva de facut' etc.N-am nicio scuza..

Am visat.Am visat mult, foarte mult.Stiu, ma repet.

Dar nu am stat chiar degeaba.

Am fost plecata destul de mult timp.In toata aceasta perioada m-am convins de cateva lucruri, mi-am dat seama ca nu pot ajunge sa imi implinesc toate visele, am observat cate lucruri mizerabile poate face o singura persoana in atat de putin timp.Am fost dezamagita si incerc sa nu regret absolut nimic, nicio alegere nu a fost gresita si merg dupa o vorba :'Nimic nu este intamplator.'

Am cunoscut persoane noi, care mi-au deschis ochii si m-au trezit la realitate.Acum TOTUL este nou, e ca si cum mi s-a oferit o noua sansa, o noua usa..pe care am deschisa fara sa stau mult pe ganduri.Dincolo de aceasta 'usa' oamenii nu poarta nicio masca, nu ca nu ar purta, dar eu o dau cu usurinta la o parte si raman surprinsa.

Parca incepe sa imi para rau ca nu mai sunt la fel de naiva,de visatoare sau copilaroasa..Parca era mai frumos.Mi-am dat seama ca persoana care mi-a promis ca ma va proteja si va avea grija de mine tot timpul a mintit.Iar eu, am crezut.Am crezut in acele vorbe si m-am lasat 'prada' vanatorului.Dar asta a fost in trecut, pentru ca acum nimeni nu mai ajunge la acea parte din mine..care a fost exploatata.

Si nimic nu se opreste aici.

you love meee.

 
Îmi lipesc buzele de marginea obrazului sau, de bărbia sa, respiraţia fiindu-mi sacadata în timp ce şoldurile sale le apăsa pe ale mele.Toate sentimentele pe care m-am luptat din răsputeri sa le resping, sa le ignor, îmi invadeaza si cel mai mic colţişor din corpul meu.Mă simt în siguranţa în braţele lui, mă simt eu cea veche si fericită.Îmi era dor de mine, dar mai dor îmi era de ceea ce simţeam în acele momente.
Îmi închid ochii iar el îmi scoate hanoracul cu grija, fiind atent la fiecare reacţie a mea.Ingaduind apasărea palmelor lui, îmi spun ca acest sentiment nestăpînit, aceasta veselie care vibrează în mine nu poate însemna nimic altceva, decat Iubirea.

Mă sărută încet.Este sigur de ceea ce face, iar eu îl urmez.El este singurul căruia i-as putea explica si m-ar înţelege ca mi-a fost greu sa cred în tot ceea ce este acum.De ce?Simplu.Mi-a fost frica ca as putea pierde din nou.Si nu mă refer ca as fii părăsită sau asa ceva, ci ca l-as pierde pe acel el.

*Se întinde langa mine si apoi mă face si pe mine sa mă întind.Stăm amîndoi pe canapeaua din dormitor, privindu-ne unul pe celălalt.*

"Mi-e dor sa scriu despre tine, cu toate ca nu am prea multe amintiri.Încerc sa mi te imaginez, sa-mi reamintesc privirea caldă si pielea prea albă ca sa fii un om normal.Da, un om normal !Tu eşti un om deosebit, diferit, special.Ca noi toţi de altfel, dar cu ceva în plus.As mai avea multe de spus, dar prefer sa termin aici.Îmi e dor sa te uiti la mine si sa-mi ghicesti gandurile spunandu-mi ca mă poţi înţelege ...

Pentru tine."

'A venit momentul sa îţi faci bagajele si sa pleci din viaţa ta'

-Ana ?!

-...

Tu esti tot ce am in locul asta.

*Ploua in tine si-mi trebuie timp sa inot spre interiorul tau.

Imi trebuie timp, speranta si poate o urma de tine.*

"Am secunde de nebunie si ore petrecute in locuri vechi,  prafuite de amintiri inghetate.Pasesc pe strada 'noastra' , de data asta singura.Ceva din mine a ramas acolo, iar altceva din tine mi-a invadat trupul.

Clipe de singuratate imi excita memoriile.Ma trezesc la realitate intr-un mod nu tocmai placut.

                                                   -raze de soare pe pielea mea-

Imi beau cafeau, fumez doua tigari, trag o rochie decoltata si ma incalt cu pantofii pe care i-am ales impreuna.Parul cu aspect dezordonat si varfuri buclate stau purtate in mireasma florilor de mar.Ma parfumez discret cu darul de la ultima aniversare si ies pe usa din spate.Trec grabita pe autostrada din bataia soarelui si ajung la barul unde ne-am cunoscut.Am aceleasi obiceiuri, cele cu care te-am obisnuit.

"Masa de langa fereastra, multele pahare de vodka si ultimele tigari din pachetul inceput aseara."

-Trebuie sa vorbim despre suflete ...

-....

Si asta a fost tot ce-mi amintesc de atunci.Perioada aia in care eram libera, dar a ta.

M-ai vandut in iluzii prietenilor nostrii, prieteni care acum sunt doar ai tai."

dreams;

E prea tarziu.

Au căzut culorile peste-al ei trup nemiscat.Îşi lăsa buclele parcă de foc sa se scurga pe umerii goi.Priveşte nesigură în jurul ei, totul este alb, pur, neatins de oameni.

-Împinge-mi trupul în zăpadă!Acoperă-mă de sperante cu tine..

-...

Urmele mele vor ramane aici, trupul meu va ramane aici, pe jos, pe zăpadă.Nu mă voi mai ridica.De ce?Dacă mă ridic, maine o sa cad iarăşi.Maine o sa îmi respingi visele, o sa îmi zdrobesti speranţele, vei profita de sărutul meu..

Un noi etern..

Probabil ca nu ştiu adevărul si probabil ca nu o sa îl ştiu niciodată.Poate ca o sa iubesc tot felul de femei cu pielea albă si buze roşii, cu solduri late si sani tari, cu picioare lungi si parul creţ.Poate ca peste cativa ani mă voi căsători cu o asemenea fiinţa, dar o voi căuta pe ea la care am visat.Si atunci o sa umblu seara prin parcuri, fumand neîncetat ţigări neterminate si voi plange cand soarele răsare.Iar singurul remediu este un pumn de somnifere cu vodka si suc de portocale roşii.Si dimineaţa mă voi trezi doar pentru a manca ciocolată si jeleuri, gandindu-mă cat îţi plăceau dulciurile.

Eu voi spera neîncetat, voi spera ca si tu mă cauţi.

Cu dragoste.



Ziua in care a inceput sa-mi pese.

A trecut mult timp de atunci..dar îmi amintesc fiecare detaliu.

Îmi pronunţă numele foarte atent, apoi îmi ciufuli în joacă parul.La atingerea lui întîmplătoare, un soc îmi străbatu corpul.

-Gandul ca eşti albă, rece, nemiscata, ca eşti aici..sa nu mai vad acea scanteie de intuiţie în ochii tai cand vezi dincolo de prefacatoria mea m-ar fi ucis.

-Tu ştii ce simt eu.Sunt aici, iar asta mă sperie.Mai degrabă as muri decat sa nu fiu cu tine, sa nu ştiu nimic de tine.Învaţă-mă ce ar fi bine sa fac.Învaţă-mă sa te iubesc si mai mult decat o fac.

Îmi mangaie delicat obrazul ,apoi îmi cuprinse fata în mainile lui.

"Încet, fără sa îşi ia ochii de la mine, se apleca.Apoi,brusc,dar foarte bland, îşi aşeza obrazul rece în scobitura de la baza gatului meu.Eram incapabilă sa mă mişc, chiar dacă as fi vrut s-o fac.Am ascultat sunetul respiraţiei lui regulate, privind cum soarele si vantul se jucau în parul lui negru.

Cu o încetineală intenţionata ,palmele lui au alunecat pe marginile gatului meu.Am tremurat si l-am auzit rasufland greu.Dar mainile lui nu s-au oprit, ci au coborat încet spre umerii mei si au rămas acolo.

Fata lui aluneca intr-o parte, iar nasul lui îmi atinse în treacăt clavicula.Se odihni cu obrazul presat delicat pe pieptul meu.Ascultandu-mi inima."

Tu îţi mai aminteşti ?Ştiu.Nu a trecut foarte mult timp, dar lipsa 'de tine' ,lipsa ta mă face sa reacţionez prosteşte, revenind la lucruri fără niciun folos.

Nici dacă m-as chinui, nu as putea sa uit cum ore întregi ne ţineam în braţe fără sa ne vorbim unul altuia.Cu greu mă desparteam de acea clipa, făceam eforturi imense pentru a face asta.Nu-mi lua amintirile acelea !Priveşte cum nebunia pulsului meu nu se poate opri.

-Te rog, nu te mişca.Ramai aici.

Iar în acel timp i-am luat mainile în ale mele.Era rece.La fel ca mine.Dar în acea clipa emanam căldură.

Mi-a şoptit ca nu ştie sa fie aproape de mine, iar eu m-am aplecat si mi-am aşezat obrazul pe pieptul lui atat de tare auzindu-i bataile inimii.Cat de plăcut era.

Nu pot sa nu fiu irascibila cu tine cand mă eviţi.Nu pot sa mă abţin sa tip si sa îţi reproşez ca nu eşti aici cand am nevoie.Dar regret.Nu pot sa fac asta!NU POT.Am nevoie de ajutorul tău..te rog.

Dacă asta te face sa te simţi mai bine, pleacă si inima mea se va opri.

P.S: Ceea ce este scris este inspirat din carti si NU are vreo legatura cu realitatea.





alcool;

Îmi dau seama doar din felul în care sta acolo ca a luat o doză.Cu capul lăsat pe umăr, balabanindu-si piciorul stang.Limbajul corporal o da de gol.Simt aroma de whisky a respiraţiei ei.Are o fata drăguţă, dar ridurile de expresie sunt mult prea accentuate, si un corp delicat.Mersul elegant, parcă de felina face parte dintr-o poveste cu spioni.O silueta dementa trece clatinandu-se pe langa noi doi.Formele tipei care tocmai se oprise i-au capturat privirea.Ea tranteste paharul pe masa cu mai multă putere decat intenţionase, pierzandu-si calmul.Îşi acoperă fata cu degetele lungi ce îţi inspiră o imagine gen sado-maso si îşi lasă buclele de foc sa se plimbe pe umerii sai goli.Cuvintele se leagăna în fata mea, semn ca mi s-au îmbătat ochii.

De acum încolo, totul va avea acelaşi gust.Comand un alt Jack Daniels.

Ok.Astăzi mi s-a reproşat ca mă înşel în privinţa lucrurilor pe care ceilalţi le fac.Mă înşel ca maine va fi o zi mai buna ca astăzi si ca peste un an sau doi voi regreta ceea ce am făcut.Am răspuns fără sa mă gandesc prea mult, am spus ca pot sa fac fata, orice s-ar intampla.Dar după ceva timp m-am gandit ca..poate ca nu voi mai putea zambi maine.De ce?Simplu.Pentru ca..poate ca maine nu voi mai fii.

Dar acum ca am aflat ca nu voi ajunge în Rai, pot încalcă toate regulile.Pot sa iubesc neîncetat,sa ofer fără sa primesc sau invers, sa fiu egoistă.Mai este puţin si se termina primul semestru.Un semestru în care nu am reusit sa dau tot ceea ce pot, dar de care sunt multumita.Orele trec al dracu` de greu cand ştii ca e ultima lecţie,ca peste o zi te vezi cu o persoana dragă ţie si nu ai răbdare.Asa ca prin ore îmi acord atenţia cititului sau privind pe fereastră.Si o anumită fraza mi-a atras atenţia:

"Viaţa este ca un joc.Respecta regulile cat poţi, joacă neîncetat, bucura-te de acest unic joc, trişează."



P.S: Necredinta.

exista 'cel mai bun prieten' ?

 10.06.2010.

"De ceva vreme îmi pun aceasta întrebare.Fiecare dintre noi auzim cuvintele mărunte cu înţeles brutal.Nu exista o zi în care sa nu auzi:'Am fost acolo cu prietenul cel mai bun';'Am mers la mall cu cea mai buna prietena'etc.Dar de ce este 'cel mai bun'?Sau cel puţin, de ce îţi este prieten?

"-Pentru ca este acolo"sau asa raspundeam cu uşurinţa anul trecut.

Ce calităţi ar trebui sa aibă ?

De ce ai avea nevoie de o persoana mai speciala cand te poti limita doar la o persoana obisnuita,comuna ?

Exista carticele mici cu mesaje cică 'specifice' pentru 'cei mai buni prieteni', un simbol pentru a-i arăta ca îţi pasa, dar este totuşi un simbol material.Nu şti sa îţi exprimi iubirea fata de acest cel mai bun decat prin inimi înjumătăţite ?Nu cred.

Am abordat acest subiect, despre prietenii cei mai buni, cu persoane mai mature sau mai copilăroase ca mine.Răspunsurile sunt foarte interesante, dar este adevărat ca totul depinde si de firea, personalitatea acelorsi persoane. Prieteniile între cele doua sexe diferă foarte mult.Un amic mi-a răspuns ca în fiinţa iubită are cea mai mare încredere, ca în ea a găsit acest prieten foarte bun, deoarece ia acordat încrederea, sinceritatea iubirea.

Pentru ca ei vorbesc orice oricand.

Pentru ca ea îl poate asculta si înţelege cu uşurinţa, iar dacă nu, ştie ca va fi alături încercînd sa găsească sensul cuvintelor.

Este draguţ sa poţi vedea mai departe de o anumită persoana.Dar consider ca, nu exista un prieten 'cel mai bun', ci doar o persoana care te poate sprijini si asculta, te poate încuraja sau sa te aducă cu picioarele pe pamant si careia sa îi spui din toata inima, la orice ora din zi sau din noapte:'Multumesc.'"

dincolo de ecou..numai e nimeni.

Intr-un apus de soare tarziu, prin lanul de grau, m-am pierdut..Nici tu nu mă mai găseşti, nici eu.Mă cauţi printre iluzii si deziluzii, printre cuvinte sau fapte, prin inima ta.Nu sunt nicăieri.
Gandul este real, tot ce ne înconjoară este o iluzie, o minciună.Este uimitor sa vezi cum oamenii se schimba de la un minut la altul.Încerci sa analizezi toate aceste schimbări si sa le găseşti sensul, dar fără rezultat.Ajungi sa nu te mai recunosti, sa te joci ca un saman cu toate aceste cuvinte.Mă strigi, tipi cat poţi de tare.Mă cauţi peste tot;prin baruri sau parcuri..nu sunt la vechea noastră banca.M-am desprins de trecut.
                                                            "-Ştii..eu sufar în linişte."

A fost cel mai bun remediu pentru ea.
A fost cel prin care ea vedea lucrurile, realitatea.
A fost cel la care a visat mereu cand era copil, acel prinţ pe motocicleta.Dar tu, hey, eşti desprins din basme ?!
A fost totul doar proiecţia mea ideală despre tine.
A fost cel care mi s-a scurs prin vene.
A fost...


Dar am ales sa cred în ceea ce fac, sa lupt pentru ce îmi doresc fără sa-mi pese de prejudecăţi,orgoliu sau altele.Poate ca sunt eu mai mult decat mă vad, dar vreau ca toate acele cuvinte sa prindă viaţa, forma,sens.Nu meriti atata atenţie, nici nu iti voi mai acorda.Mi-am însuşit o mie de povesti si versuri degeaba.
-Pămîntul este...acolo,undeva,printre randuri.Poţi sa o laşi mai moale cu toate criticile, pune emoţie si culoare!-

Si cum atunci nu ştiam sa lovesc, viaţa m-a lovit prima.M-am aparat cum am putut mai bine folosindu-mă de forţele mele.Fără răni, unde ne-ar fi puterea?!
-Acum!Acum, ascunde-mă de mine si de tot ce-am fost !-
   Nu am timp de regrete...Iartă-mă!Iertand totul, le vom castiga pe toate !

Viaţa este ca o întindere de apa.Este inutil sa fi un om sensibil intr-o lume de rechini.Intr-un ocean de probleme si griji indiferenta e o barca.
-Cata luciditate, atata suferinţă.-

ca iarna tu esti vara mea.

*Mi-ai şoptit ca în iarna care va veni, tu vei fi vara mea; si toamna ai plecat.*

"Aveam de gand sa nu mă bag, sa te las sa-ti scrii povestea, sa las lucrurile asa cum le vezi tu.Pentru ca eu am fost cea rea, cea nesăbuită, sau cum vrei tu sa-mi zici.Dar asta-i un roman-deja nu mai e doar problema noastră.Ai implicat prea mulţi oameni, totul a căpătat amploare, iar eu n-am de gand sa fiu personajul negativ.Nimic de zis, merit sa mă urasti, sa mă dispretuiesti, chiar sa fii crud cu mine.Dar asta e un drept doar al tău, pe care ti l-a dat faptul ca eu am greşit cu ceva fata de tine si nu poţi sa-l împarţi cu nimeni altcineva.Nu poţi sa le dai si altora dreptul asta."

Poate ca al meu corp s-a înţeles cu trupul tău, a fost o atracţie, dar sigur sufletele noastre nu au fost de acord cu ce se putea intampla.Înainte de a-ti castiga încrederea, vroiam sa lupt pentru ea, sa fiu nevoită sa-mi întrec condiţia.Eu nu îmi accept destinul, nu mă las pradă acestuia, vreau sa mi-l aleg, sa îl modelez fix cum îmi doresc.Am încercat sa iubesc, cu toata fiinţa mea, sa îl recastig si am devenit naivă.Îmi imaginam ca el nu poate fii altfel, decat cel pe care doar eu îl cunosc si am închis ochii.Acum ştiu ca este periculos sa iubeşti, dar eşti un las dacă nu faci asta măcar o data în viaţa cand eşti adolescent.Si, ca toţi adolescenţii cauţi ceva nou, nu eşti multumit de ceea ce ai.Orice senzatie vrei sa o cunoşti, dar sa nu vorbim despre adolescenţi.

Dragostea ti-o imaginezi ca si un drog, pe care ti l-ai ales, fără sa ai prea multe cunoştinţe,de la un magazin 'de vise'.Pentru începutai o senzatie ciudată, de parcă plutesti si totul este roz, este cum ai vrea tu sa fie, este roz,portocaliu,etc: euforie.Dai la o parte capricii sau alte priorităţi pentru a te simţi bine consumandu-ti drogul.Din nou si din nou, se termina, mai cumperi încă o doză, o supradoza si tot asa.Credeai ca nu poate deveni un viciu si ca poţi tine sub control, dar te-ai înşelat.Toţi din jurul tău îşi dau seama ca nu eşti tocmai ok, si se vad efectele.Nu mai ai bani pentru a-ti potoli 'pofta' devenită nevoie.Începi sa furi, sa te umilesti ,ca în final sa îţi bati joc.Prietenii te duc la dezintoxicare.După toata aceasta experienţa, îţi dai seama ca ai fost dispus sa faci orice.Dar cu 'drogul' cum ramane? El doar te-a ademenit si tu ai picat în plasa.Cam tarziu, nu crezi ?

Subconştientul tău făcea orice pentru libertate, pentru ca tu sa îţi dai seama ca exista o limita.Prietenii te întreabă ce iubeai la acel drog, pentru ca era clar ca pe langa nevoia de mai mult si mai mult, dependenţa exista si o oarecare plăcere..de care nu îţi dadeai seama.Răspunzi timid, umil si gandindu-te ca poate candva vei regreta:"Iubeam tot ce eu nu puteam fi.."

Aveai tot felul de stari, îţi ordona sa faci ceva, iar tu ascultai atent si faceai acel lucru ajungand la urmatoarea replica:"Sa nu te misti, sa te gandesti numai la mine, sa nu mă uiti la plecare!Vom reusi asa!"Si te-ai supus.

Ai alunecat din idee în idee.Te-a rugat sa ii gasesti un loc, sa nu o pierzi.



-Nu voi mai continua asa, nu mai am destula putere pentru a-mi confrunta destinul, PACE !

*Inspirat din realitate, DOAR inspirat !*



-femeia te omoara

Carne incalzita, suflet îngheţat de nepăsare..În ploaia rece ea îi fura o ultima privire.

Cand privirile celor doi s-au intersectat, un vanticel îi mişcă o suvita peste obraz.Cu grija, atent la fiecare mişcare pe care o face, îi da la o parte firele de par roşu.Dragostea celor doi a fost spălată de picăturile mari de ploaie.Nu îi merită privirea sau atenţia, nu îi merită nici toata iubirea pe care a purtat-o cu el atata timp.Si totuşi..trişează.Îl îmbăta cu parfumul ei.

Privirea ei se amesteca prin el.Ştie ca îl poate manipula foarte uşor.Un singur sentiment a rămas.Un sentiment care a nascut toata povestea lor si care a omorat-o.Sentiment pe care ea nu îl poate controla.În schimb, acest sentiment îi hrăneşte teama, frica ca nu îl va mai putea simţi vreodată.

În mintea lui toate amintirile se derulau, iar el dădea 'replay' din nou si din nou.O iubea.

  El o sărută brutal.Îi împinge trupul firav de zidul din fata casei ei.O obliga sa ramana a lui.

-Da-mi drumul dacă mă iubeşti.

-Îmi dai voie sa tin la tine ?!

 Băiatul îi apuca capul în mainile lui ,ţinînd-o încă lipită de perete.Ea îi arunca o privire jucăuşă soptindu-i:

"-Femeia...te omoară"

merry x-mas !:)

Crăciun fericit tuturor ![sau cat a mai rămas din el, ştii, toate trec repede]

Cititorule, sa ai parte de sărbători asa cum ti le doreşti tu si toate cele bune !

pui;

"Ştii..de ceva timp îmi petrec serile langa fereastra.Stand asa, singura, mă linistesc, sunt calmă..dar mereu singura.Nu mai exista un "el" pe care sa îl pot suna oricand spunînd-i cat de mult îmi lipseşte.Ele nu îşi mai dau niciun interes prieteniei care ne-a legat.Timpul trece..iar noi trecem odată cu el.

Acum puţini ani, cand aveam 10 ani îmi doream sa fiu o adolescentă.Vroiam sa fiu un adolescent rebel, nebun care îşi poate atinge orice ideal.Acum, lucrurile s-au mai schimbat.Nu stau prea bine cu logica, dar nu sunt la fel ca ceilalţi.Ştiu, nimeni nu este la fel..dar eu sunt prea diferită.Eu mă lupt zi de zi cu tot felul de păreri prosteşti.Tot timpul mi l-am oferit cititului sau teatrului.Poate ca este ceva rău în asta, nu mi se pare.Probabil ca fac parte din grupul acelor oameni care nu pot fi intelesi atat cat trăiesc.Mereu voi fi un copil.

O forţă, nu ştiu dacă îmi face rău sau mă cheamă spre fericire îmi ia minţile si se joace cu gandurile mele.Nu se plictiseste de mine.Toate gandurile mi le amestecă, toate trăirile mi le şterge cu o carpa si îmi toarnă zilnic cate puţin alcool în creier.Acea forţa mă teleghideaza.Mă face sa uit totul..dar eu nu vreau sa uit.Vreau sa adun din ce în ce mai multe amintiri pe care sa le pun cap la cap si sa îmi găsesc răspunsurile demult aşteptate.Sunt conştientă ca va mai dura ceva timp pană sa pot face asta, pană atunci nu mă subestima."

               -O voce groasă se auzi din spatele ei, pasi inceti se îndreaptă spre ea.A încremenit.-

-Se poate ca...acea forta sa fiu chiar eu ?

Ea a încetat sa mai respire.Palmele lui reci îi mangaie umerii obrajilor.O cuprinde în braţe.Îi arunca un zambet misterios.Braţele lui reci aluneca uşor spre şoldurile ei.Ea nu face nicio mişcare.Se lasă pradă lui.Este atat de fermecată de atingerile lui, incat îşi închide ochii si asculta fiecare bătaie a inimii .Îi priveşte mainile, iar tatuajul din dreptul degetelor îi atrage toate atenţia.Era o iniţială, si nu întîmplător, era chiar initiala ei.Nu ştie cum sa reacţioneze.Cunoaste parfumul celui care o vrajise.Era mirosul care o îmbăta în fiecare seara de vineri în care îl aştepta la porţile liceului.I se părea a fi imposibil ca sa mai poarte un altul acel parfum..era mult prea special.Felul cum degetele lui îi apasau brutal şoldurile îi era cunoscut.

Poate ca va continua, candva..

pui;

"În ultimul timp nu mă mai recunosc.În viaţa mea totul se întîmplă la fel ca si intr-o gara pustie:multe persoane vin, pleacă si din nou revin.Si tot asa.De fiecare data alt sentiment.Cu timpul m-am maturizat si am uitat sa fiu copil.Am uitat sa mă bucur din nimicuri, îmi bat joc de viaţa.Viaţa mea depinde de mine.Eu ştiu cel mai bine cum mi-o fac ca sa îmi fie bine, sau poate ca vreau sa îmi fie rău.În viaţa nu ai prieteni adevăraţi, prieteni stabili.Se schimba după anotimp toţi, inclusiv eu.Nu mă poate obliga nimeni sa fac ceva, eu decid ce trebuie sa fac.Am cerut mii de păreri, am primit si mai multe răspunsuri si cu toate astea nimic.De la un timp nu mai dorm.Maxim 5 ore.Oboseala m-a cuprins.Nu mai dau randament în nimic.Urăsc sa mă plang, dar cîteodată îmi e teamă ca trebuie sa o fac.Îmi este frica de trecerea timpului..mă schimba prea mult.Nu cer nimanui sa se schimbe, cer puţin din toate.Nu mai sunt acea eleva timidă, acea prietenă veselă care doreşte fericirea.Nu.Acum sunt rece, m-am schimbat.Am dăruit fericire si iubire, în schimb nu am primit nimic.Nu mi-ar trebui neaparat ceva în schimb.Dar nu mai am de unde sa ofer iubire..Te-am pierdut.Alături de tine am invatat sa preţuiesc mai mult totul.Timpul, oamenii si viaţa.Cand ai plecat, ai făcut asta foarte brusc.Nu am fost pregatita.Am plans, am ras, am rămas cu amintiri frumoase.Am ţinut minte ca în lucruri simple e bine sa cred, ele mă fac fericită.Am ţinut minte ca sunt speciala asa cum sunt.Nu vreau sa te dezamagesc, mi-ai spus sa nu fac ceva nebunesc vreodată, sa tin la mine.Odată cu plecarea ta..ai schimbat totul."Imagineaza-ti :

• O balerină, o artistă care si-a petrecut viaţa în sala de repetitii.Toata viaţa ei a dansat, toata viaţa ei a fost un spectacol.Cand nu se aştepta, un accident banal, fără sens a lăsat-o paralizată.Nu-si mai putea urmări conturul mişcărilor precise.În jurul ei se auzea doar muzica pe care exersa.Fără dans si-a pierdut viaţa.

Ce sens ar avea iarna dacă nu ar ninge ?Ce rost ar avea aşteptarea dacă nimic nu s-ar schimba ?
Mi-ai promis ca atunci cand totul va fi mai greu, o îmbrăţişare lungă si calduroasa va schimba totul.

Eu încă aştept sa pot învăţa din nou primii pasi de dans.

P.S:Indiferenţă.Imi lipseşte.

someone special.

"Trăieşte în propria ei lume, unde totul se petrece de la sine.O lume fără reguli sau sacrificii.Cu toate acestea ,singura nu se poate bucura.Ştie ca nu este perfectă, nu este cea mai deşteaptă ,dar în ochii lui este.Si-a dat seama ca este o persoana complexa, ca stările ei diferă de la minut la minut iar lui îi este greu sa se obisnuiasca cu acest lucru.Vroia doar sa îl facă fericit si sa ştie ca sentimentul este reciproc.

Cateodata se fereşte de prietenii lui, în speranta ca asa va fii totul bine si nu îl va face sa se simtă penibil; alteori este aceiaşi persoana sinceră, sigură pe ea si nu îi pasa de părerile din jur, deoarece ştie ca ea este ea si nimeni nu o poate schimba.

Rămîne cu sufletul gol privind pătură de nori..

Tu, voi nu ştiţi ce gandesc.Unii nici măcar nu va inchipuiti, cu toate astea mă judecaţi.Îmi judecaţi fiecare privire, fiecare gest.Am pierdut.Poate ca este si vina mea, recunosc.Am nevoie de LIBERTATE, de libertatea de a gandi si de a-mi spune opinia, pe care o susţin de fiecare data cu tărie.

Ceea ce pare a fi rău este bine, dar tu ?Tu mă priveşti iar apoi laşi capul in jos.Te-au minţit, m-au minţit, i-ai crezut..Ştii ce simt ?Nu, nu ştii, nici nu ai de unde, dar îţi poţi imagina cu uşurinţa.Trebuie doar sa vrei.Imagineaza-ti ca ai un cutit de oţel în trahee si nu poţi respira.Nimeni nu suna la salvare, nimeni nu îţi da o mana de ajutor..toţi te privesc si parcă iubesc modul în care tu suferi.Eşti singur.

Te-am drogat cu dragostea mea, te-am făcut sa mă vrei din ce în ce mai mult, fără sa ştiu ca eu mă depărtam.Îmbătat de ura, îţi regasesti echilibrul intr-un pachet vechi de ţigări.Nu te satisface gandul ca odată ce ai ars si tigara asta, scrumul va ramane.Tu vrei sa nu mai ramana nimic, sa mă distrugi iar după sa plec odată cu vantul.Acum simt ca te-am pierdut, ca ele sunt împotriva mea.În continuare mă judeci, vrei sa simţi cum mi se despica pielea, sa îmi amesteci sangele cu alcool si după sa îl arunci în mare.Preferam o pedeapsă mai uşoară, dar valul de realitate ne-a cuprins si ne-a trezit.

De ce nu îmi mai canti ?

De ce parul tău nu se mai încurcă în vraja vîntului ?

Totul va fi bine, eu sunt aici si te ascult oricand.

Ia-ma in brate si spune-mi ca nu ai uitat ce noi am fost..si vom fi."

Cu toate ca nu are nicio logica pentru tine..pentru noi are.



Este suficient sa iubeşti ?Este suficient sa respiri ?
Ar fi destul un nimic.

Lasă-mă sa zambesc

.Eliberează-mă.M-ai închis intr-o stare de nostalgie, de melancolie si nu pot evada.

Sunt prizonieră între patru pereţi.Nu am ferestre sau uşi...nu am nimic.

Te-am pierdut printre raze.

Pentru tine.

Simt ca am nevoie de mine acum.

Ştii..de ceva timp mă chinui sa mă regasesc, sa-mi adun forţele si sa îţi marturisesc ceea ce simt.

Îmi este dor de TINE !Da, chiar îmi este.
Ştiu ca te-am făcut sa plîngi..si nu mi-am dorit asta nicio secundă, nu puteam si nu pot gandi asta nicio clipa.Este adevărat ca m-am schimbat, observ asta foarte bine.Îmi pot da seama ca te-au durut cuvintele pe care ti le-am spus..Nu sunt genul de persoana care sa îşi descarce nervii pe cineva, mă cunoşti, mă descurc,mai mult sau mai puţin bine, dar strang din dinţi, plang, urlu si zambesc;ranjesc printre lacrimi dacă este nevoie.
Acum îţi pot scrie sute de randuri, pot face asta.Pot scrie o carte despre prietenia dintre noi..Si pot spune cu tărie ca soarele ne-a legat.Chiar dacă, roşcată fiind, ploaia m-a adus langa multe clatite fierbinţi si o furtună.Important era ca eram noi doua si tu îţi poţi aminti acea zi...acel început de vară ?
Îmi spuneai "la bara noastră proaspăt vopsită" printr-o îmbrăţişare ca maine va fi mai bine..Mă incurajai, te incurajam si speram la mai multă fericire.Cat de diferite sunt lucrurile..atunci radeam din nimicuri, dar eram fericită si îţi dădeam si ţie din bucuria mea, dar ce tu îl primeai de fiecare data.M-ai sfatuit mereu sa las adrenalina, nu o sa îmi facă de fiecare data bine asta.Si recunosc, ţigările nu mai sunt ce-au fost! :))
Cu tine puteam vorbi ORICE[nu vreau sa vorbesc la trecut, îmi este teamă de acest lucru].Si nu am vrut sa..comunicam prin intermediul unui blog[mai ştii cat m-am rugat de tine sa îţi faci si tu un cont?:>;am rămas aceeaşi narcisistă cand e vorba de vară]

                                                      Amintirile nu mă obosesc..