Lista mea de bloguri

marți, 14 decembrie 2010

pui;

"Ştii..de ceva timp îmi petrec serile langa fereastra.Stand asa, singura, mă linistesc, sunt calmă..dar mereu singura.Nu mai exista un "el" pe care sa îl pot suna oricand spunînd-i cat de mult îmi lipseşte.Ele nu îşi mai dau niciun interes prieteniei care ne-a legat.Timpul trece..iar noi trecem odată cu el.
Acum puţini ani, cand aveam 10 ani îmi doream sa fiu o adolescentă.Vroiam sa fiu un adolescent rebel, nebun care îşi poate atinge orice ideal.Acum, lucrurile s-au mai schimbat.Nu stau prea bine cu logica, dar nu sunt la fel ca ceilalţi.Ştiu, nimeni nu este la fel..dar eu sunt prea diferită.Eu mă lupt zi de zi cu tot felul de păreri prosteşti.Tot timpul mi l-am oferit cititului sau teatrului.Poate ca este ceva rău în asta, nu mi se pare.Probabil ca fac parte din grupul acelor oameni care nu pot fi intelesi atat cat trăiesc.Mereu voi fi un copil.
O forţă, nu ştiu dacă îmi face rău sau mă cheamă spre fericire îmi ia minţile si se joace cu gandurile mele.Nu se plictiseste de mine.Toate gandurile mi le amestecă, toate trăirile mi le şterge cu o carpa si îmi toarnă zilnic cate puţin alcool în creier.Acea forţa mă teleghideaza.Mă face sa uit totul..dar eu nu vreau sa uit.Vreau sa adun din ce în ce mai multe amintiri pe care sa le pun cap la cap si sa îmi găsesc răspunsurile demult aşteptate.Sunt conştientă ca va mai dura ceva timp pană sa pot face asta, pană atunci nu mă subestima."
               -O voce groasă se auzi din spatele ei, pasi inceti se îndreaptă spre ea.A încremenit.-

-Se poate ca...acea forta sa fiu chiar eu ?

Ea a încetat sa mai respire.Palmele lui reci îi mangaie umerii obrajilor.O cuprinde în braţe.Îi arunca un zambet misterios.Braţele lui reci aluneca uşor spre şoldurile ei.Ea nu face nicio mişcare.Se lasă pradă lui.Este atat de fermecată de atingerile lui, incat îşi închide ochii si asculta fiecare bătaie a inimii .Îi priveşte mainile, iar tatuajul din dreptul degetelor îi atrage toate atenţia.Era o iniţială, si nu întîmplător, era chiar initiala ei.Nu ştie cum sa reacţioneze.Cunoaste parfumul celui care o vrajise.Era mirosul care o îmbăta în fiecare seara de vineri în care îl aştepta la porţile liceului.I se părea a fi imposibil ca sa mai poarte un altul acel parfum..era mult prea special.Felul cum degetele lui îi apasau brutal şoldurile îi era cunoscut.



Poate ca va continua, candva..


5 comentarii:

  1. "Probabil ca fac parte din grupul acelor oameni care nu pot fi intelesi atat cat trăiesc." stii ca acesti oameni de cele mai multe ori sunt mari personalitati, nu?:>

    pacat ca tu nu faci parte dintre ei. pentru ca, desi nu-ti dai seama, e cineva care te intelege.

    RăspundețiȘtergere
  2. capul sus mai.daca nimicurile tale se inteleg cu nimicurile lui,e ok. daca compromisurile tale sunt in balanta egala cu ale lui si nu sunt percepute ca si compromisuri,ci decizii luate natural pentru amandoi sau binele amandurora, nu pentru orgoliul lui, atunci iubirea, daca e adevarata, ramane acolo, si daca nu ramane acolo, nu e iubire.
    mai sunt si altii.>:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. Hai mai fata, mai scrie si tu ceva!
    Lipsa de inspiratie?
    Hai, e Craciunul!
    SCRIE!
    :-w

    RăspundețiȘtergere
  4. @Giolly : multumesc.

    @Alina. :doar un mic blocaj.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare