ca iarna tu esti vara mea.

*Mi-ai şoptit ca în iarna care va veni, tu vei fi vara mea; si toamna ai plecat.*

"Aveam de gand sa nu mă bag, sa te las sa-ti scrii povestea, sa las lucrurile asa cum le vezi tu.Pentru ca eu am fost cea rea, cea nesăbuită, sau cum vrei tu sa-mi zici.Dar asta-i un roman-deja nu mai e doar problema noastră.Ai implicat prea mulţi oameni, totul a căpătat amploare, iar eu n-am de gand sa fiu personajul negativ.Nimic de zis, merit sa mă urasti, sa mă dispretuiesti, chiar sa fii crud cu mine.Dar asta e un drept doar al tău, pe care ti l-a dat faptul ca eu am greşit cu ceva fata de tine si nu poţi sa-l împarţi cu nimeni altcineva.Nu poţi sa le dai si altora dreptul asta."

Poate ca al meu corp s-a înţeles cu trupul tău, a fost o atracţie, dar sigur sufletele noastre nu au fost de acord cu ce se putea intampla.Înainte de a-ti castiga încrederea, vroiam sa lupt pentru ea, sa fiu nevoită sa-mi întrec condiţia.Eu nu îmi accept destinul, nu mă las pradă acestuia, vreau sa mi-l aleg, sa îl modelez fix cum îmi doresc.Am încercat sa iubesc, cu toata fiinţa mea, sa îl recastig si am devenit naivă.Îmi imaginam ca el nu poate fii altfel, decat cel pe care doar eu îl cunosc si am închis ochii.Acum ştiu ca este periculos sa iubeşti, dar eşti un las dacă nu faci asta măcar o data în viaţa cand eşti adolescent.Si, ca toţi adolescenţii cauţi ceva nou, nu eşti multumit de ceea ce ai.Orice senzatie vrei sa o cunoşti, dar sa nu vorbim despre adolescenţi.

Dragostea ti-o imaginezi ca si un drog, pe care ti l-ai ales, fără sa ai prea multe cunoştinţe,de la un magazin 'de vise'.Pentru începutai o senzatie ciudată, de parcă plutesti si totul este roz, este cum ai vrea tu sa fie, este roz,portocaliu,etc: euforie.Dai la o parte capricii sau alte priorităţi pentru a te simţi bine consumandu-ti drogul.Din nou si din nou, se termina, mai cumperi încă o doză, o supradoza si tot asa.Credeai ca nu poate deveni un viciu si ca poţi tine sub control, dar te-ai înşelat.Toţi din jurul tău îşi dau seama ca nu eşti tocmai ok, si se vad efectele.Nu mai ai bani pentru a-ti potoli 'pofta' devenită nevoie.Începi sa furi, sa te umilesti ,ca în final sa îţi bati joc.Prietenii te duc la dezintoxicare.După toata aceasta experienţa, îţi dai seama ca ai fost dispus sa faci orice.Dar cu 'drogul' cum ramane? El doar te-a ademenit si tu ai picat în plasa.Cam tarziu, nu crezi ?

Subconştientul tău făcea orice pentru libertate, pentru ca tu sa îţi dai seama ca exista o limita.Prietenii te întreabă ce iubeai la acel drog, pentru ca era clar ca pe langa nevoia de mai mult si mai mult, dependenţa exista si o oarecare plăcere..de care nu îţi dadeai seama.Răspunzi timid, umil si gandindu-te ca poate candva vei regreta:"Iubeam tot ce eu nu puteam fi.."

Aveai tot felul de stari, îţi ordona sa faci ceva, iar tu ascultai atent si faceai acel lucru ajungand la urmatoarea replica:"Sa nu te misti, sa te gandesti numai la mine, sa nu mă uiti la plecare!Vom reusi asa!"Si te-ai supus.

Ai alunecat din idee în idee.Te-a rugat sa ii gasesti un loc, sa nu o pierzi.



-Nu voi mai continua asa, nu mai am destula putere pentru a-mi confrunta destinul, PACE !

*Inspirat din realitate, DOAR inspirat !*