Lupta cu umbrele.

Rimelul zacea întins.Mii de lacrimi au căzut ...datorită ţie.A ţipat cat de tare a putut.Avea nevoie de ajutor.Striga din nou si din nou.Nimeni nu a auzit-o.N-au băgat de seama urletele disparate.Clipe întregi de durere s-au scurs prin venele ei.Nimeni nu a fost interesat de cum a apărut balta de sînge pe nisipul fin.Dar el ?Acel el special din viaţa oricărei femei,adolescente.El trăgea însetat dintr-o tigara.O privea cu indiferenţă cum suferă la picioarele lui.Nu-i pasa.Lacrimile ei nu i-au atras atenţia.Nu i-a fost milă nici de corpul ars de soare care tocmai fusese trîntit brutal.Intr-un final s-a aşezat în genunchi sa-i acopere soldurile cu nisip ,odata cu soarele care tocmai răsări.Umbra lui încă era în ea.Si-a deschis ochii.Acei ochi trişti ,înfăşurati intr-o invizibilă suferinta nu minteau.