Exista clipe care ...

Au meritat toate lacrimile.

Au meritat tot timpul.

Au meritat tot.

Am făcut tot ceea ce tine de mine.Consider ca mă cunoşti destul de bine încît sa-ti dai seama ca nu ti-as vinde nişte sentimente goale si nici nu ti-as arunca vorbe fără rost pe tavă.

Am calatorit în trecut pentru ceva timp doar ca sa iau cu mine o particica din inima ta franta si ... zambesc.Nu zambesc din isterie ,zambesc pentru ca o consider dovada ca tu chiar ai simţit ceva si nu degeaba acea parte suferă si acum.Îmi place sa cred ca am fost singura care te-a făcut sa emani fericire în jurul tău.La început nu am avut nimic în comun.Ca doi magneti.După am stat mult timp împreuna.Mi-am vindecat vechile răni si am devenit dependenta de tine.Chiar si de locurile pe care le frecventam.Poate ca petrecand atat de mult timp împreună am devenit la fel si eram acelasi magnet.Aceiaşi poli.Amandoi preferam Nordul.Acum nu ne mai atragem.Nu ne mai leaga absolut nimic...poate doar amintirea.Merg confuză la locul nostru secret.Locul unde simt ca pot retrai emotia primului tău sărut.Sărut pe care numai tu ai ştiut sa mi-l furi.Mă întreb dacă si tu simţi la fel.Tu ai fost ca un drog pentru mine.Erai propria mea marca.Un drog special..Ciudat era ca tu ma vrajeai atat de bine incat traiam in alta lume.Cu timpul ne vedeam din ce în ce mai rar.Ştiam ca tu ma faci sa ma simt puternica ,dar niciodata nu eram satisfacuta.Orele petrecute împreună treceau mai repede decat secundele.Nu suportam ideea ca ne vom despărţi.Nu-mi plăcea faptul ca ,noi cu fiecare clipa ne apropiam de final.Nu am avut niciodată puterea sa ma gandesc care poate fi motivul.Clar trebuia sa fie unul bun.Am fost surprinsă sa aflu ca nu mai simti nimic pentru mine.Ca totul a fost o aventura.Prostii.Se vedea în ochii tai ca nici tu nu te crezi.Mi-a părut bine ca totul s-a încheiat pe o cale amicala.Am suferit mult prea mult.Am luptat din greu sa îţi demonstrez ca nu este totul asa.Orgoliul masculin.Ştiu însă ca te-am convins ,chiar dacă tu nu vrei sa recunosti.Poate ca o alta nu iti permitea toate acestea.Dar eu nu sunt o alta ,sunt eu ,cea care a crezut si încă mai crede în tine.De fapt sunt sigură ca te-am schimbat în mai bine si asta mă multumeste.Măcar nu am depus încredere,suflet si iubire pentru nici un rezultat pozitiv pentru tine.Sunt nebună ?După atatea luni inca îmi este dor de tine.Îmi este dor de pachetul tău de Marlboro ...chiar si de ţigările pe care doar eu ti le aprindeam.A fost real ...Dar a ars prea repede ca sa supravietuiasca.Tot ce a mai rămas sunt rămăşiţe.