..undeva pe coridor.

El îşi da silinta sa îi atragă atenţia...Cat de haios este cand încearcă asta !

Mereu este înconjurat de colegii lui care îl încurajează sa nu se lase bătut.

Doua persoane timide: ea-îl vede si începe sa zambeasca.Un zambet diferit, unul parcă din suflet.

                                   el-o vede si spune exact ceea ce nu ar trebui sa zică, ceea ce ar evita.

Ambii se intalnesc pe coridor.

Se saluta si îşi zambesc pe ascuns.

Ea îi simte emoţiile, el nu recunoaşte.Încearcă sa nu para un mascul romantic.

A trecut destul timp dar niciunul nu porneşte un dialog.

Mirosul de Marlboro se simte pe tricoul lui.

Ea are nevoie de o îmbrăţişare barbateasca..incat sa se simtă sigură.

El îşi sprijină capul pe umărul ei...Niciunul nu are intenţia de a-si continua drumul..

Drum ce mereu este în direcţii diferite.

Ea nu-si poate lua gandul de la felul cum o priveşte...

Îşi doresc atat de mult sa ramana singuri...

Scuze !^^

Îmi pare rău..
Pentru ca voi trai în umbra blogului..
Si nu voi mai avea timp sa mai scriu sau sa visez
..decat foarte rar. T_T
                                                 Promit ca voi scrie, cu fiecare ocazie !^^

Lupta cu umbrele.

Rimelul zacea întins.Mii de lacrimi au căzut ...datorită ţie.A ţipat cat de tare a putut.Avea nevoie de ajutor.Striga din nou si din nou.Nimeni nu a auzit-o.N-au băgat de seama urletele disparate.Clipe întregi de durere s-au scurs prin venele ei.Nimeni nu a fost interesat de cum a apărut balta de sînge pe nisipul fin.Dar el ?Acel el special din viaţa oricărei femei,adolescente.El trăgea însetat dintr-o tigara.O privea cu indiferenţă cum suferă la picioarele lui.Nu-i pasa.Lacrimile ei nu i-au atras atenţia.Nu i-a fost milă nici de corpul ars de soare care tocmai fusese trîntit brutal.Intr-un final s-a aşezat în genunchi sa-i acopere soldurile cu nisip ,odata cu soarele care tocmai răsări.Umbra lui încă era în ea.Si-a deschis ochii.Acei ochi trişti ,înfăşurati intr-o invizibilă suferinta nu minteau.

Nu vreau sa stiu de tine.

Cand ai plecat ,mi-ai luat si vara.Păstreaz-o!

Cand aceasta s-a terminat si a venit vremea cursurilor m-ai lăsat într-un mic colţişor.

Si ai uitat ca sunt acolo.Încă mai sunt acolo ...

Dar nu pentru mult timp.Acum suntem doua persoane diferite,fără nimic în comun.

Fiecare pe alta cărare ...Rămîi cu prietena care te-a insultat,te-a făcut sa plangi si sa uiti de tine..sa te bucuri cum trebuie de vară !

*Mereu ea va fii mai buna.*

Mi-am imaginat ca nu se va întîmpla asa.Ca vei aprecia măcar puţintel tot ceea ce am suportat pentru tine.

Înţeleg!Persoana serioasă si matură nu îşi da seama.

Sunt aici ...

Nu doar de dragul de a-ti vorbii ,ci si de a te asculta.De a-ti asculta gandurile si părerile.Sunt aici sa te înţeleg ,sa îţi dau un sfat.Vreau sa te ajut dacă ai o problema ,sau doua ,sau trei.Mă aflu lîngă tine ca sa-mi împărtăşeşti ceea ce simţit ..

Îţi vreau încrederea castigand-o.

Mă doare cand suferi.

Mă simt nefolositoare cand nu te pot ajuta ,nu mă abandona.

                                                                                                         P.S:Mă adresez voua..

                                                              Nu fac un subiect de barfă.

...Nostalgie

Astăzi este soare.Dar atît de frig.

Razele nu îmi mai mangaie chipul.

Frigul mă cuprinde.

Vantul îmi strange trupul în braţe ...atît de strans.

Cateodata nu trebuie sa înţelegi ,trebuie sa simţi.

Doar ca trebuie sa crezi în ceea ce  simţi.